Întâlnirea de peste ani
Bunica Tatiana, mama vitregă a tatălui meu (femeia care-i dădu viaţă, rusoaica Natalia Tereşcenco, murise la 18 ani, la câteva luni după ce-l născuse, de scarlatină), creştea în spatele căsuţei ei o livadă de vreo zece gutui. Aceştia făceau fructe mari, cât capul unui prunc. Când venea Sfântul Vasile sau Crăciunul, bunica nu le dădea celor care veneau s-o hăiască, s-o semene sau s-o colinde banii pe care nu-i avea, ci – câte o gutuie. Le păstra, numai dânsa ştia cum, în mai multe coşuri de trestie, fiecare fruct învelit…