Visul nestins (In memoriam Nicolae Dabija)
După miezul nopții am fost trezit din somn de o voce cunoscută. – Dormi, frate Ioane? – De-acum nu mai dorm, frate Nicolae. Ce te-a făcut să vorbești cu mine la o oră târzie? – La voi, pe pământ, poate e târziu, la noi, însă, în Împărăția cerurilor totul e constant: și timpul, și spațiul, nu bate vântul, nu plouă, nu ninge, în jur e lumină, flori și voci liniștite. Nu știm de strigăte, ofuri și înjurături. – Da, e bine în Împărăția lui Dumnezeu! La noi, doar gălăgie, intrigi…