CÂT ÎNCĂ…. Eminescului
CÂT ÎNCĂ…. Eminescului Cât tei mai sunt în astă țară Și lacuri scânteind prundiș, Cât luna din înalt coboară Făcându-și cuib în rămuriș, Cât un luceafăr priveghează Vecia din înaltul cer, Și cât o astră săgetează A bolții-nnegurat mister, Cât fi-vor mări cu țărmuri large Și-un val izbindu-se de-o stâncă, Și-n porturi odihnind catarge Cărăușind pe valuri încă, Și-un codru veșnic legănat De-un vântișor alintător, Și stâni la margine de sat Înveșnicind un delușor, Și plopi răriți și fără soț Păzind o margine de drum Și…