◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024
Ultima poezie scrisă de Nicolae Labiș este o inspirație după Serghei Esenin

Poetul Nicolae Labiș, pentru români, a fost „buzduganul unei generații”, așa cum a scris criticului literar Eugen Simion. Tânărul Labiș, prin opera sa lirică, ce cuprinde elementele telurice ale naturii, poate fi asemuit cu poetul rus Serghei Esenin. Atât, Labiș cât și Esenin au fost „instrumente ale poeziei” lirice, adevărate voci „subterane” ale popoarelor din care au făcut parte. Esenin a fost considerat „poet al satului”, la fel ca și Labiș, de către critica literară. Cei doi poeți au trăsături biografice și estetice comune. Sunt „fiii satului” și, prin scrisul…

Citește mai mult

NICOLAE LABIȘ – Un meteor pe cerul poeziei românești 

 Desigur, foarte mulți dintre noi l-au citit și recitit pentru deplina înțelegere a poeziei marelui poet. La 22 decembrie 1956 trecea în lumea umbrelor  marele poet național Nicolae Labiș, lăsându-ne o neuitată ,,amintire frumoasă”.  Un tragic accident, survenit în noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, curmă nemilos destinul aceluia ce se anunța a fi marele poet al contemporaneității. În drum spre spital poetul a mai avut puterea să-i dicteze prietenului său Aurel Covaci versurile testamentare ale ,,Pasărei cu clonț de rubin”: ,,Clonțul de fier al pasărei de pradă, acel…

Citește mai mult

Nicolae Labiș – 85 POETUL „PRIMELOR IUBIRI”

L-am descoperit pe Nicolae Labiș, poate la fel cum au făcut-o cei mai mulți dintre noi, fascinați și impresionați până la lacrimă, de poemul „Moartea căprioarei”, inclus în manualele școlare, fără să realizez atunci, dincolo de „poveste”, drama unei lumi, bântuită de sărăcie și foamete. De altfel, într-o mărturisire, sora poetului, Margareta, spunea că „Eram atât de săraci şi de neavuţi încât nu aveam nici pâine, nici mămăligă”. Era prin 1954, nu se închiseseră rănile războiului, nici ale secetei din 1946, iar lumea era bântuită de maladiile staliniste. Vânătoarea care l-a…

Citește mai mult