FRATELE MEU DE CRUCE, TĂTARUL… (Ultima nuvelă) (Urmare din numărul trecut)
Eu mă bucuram de frate-mi-o și el de mine. Îl însoțeam câteodată în port, unde soseau ghimiile lui cu mărfuri, iar el pe mine – în stepă, unde se aflau hergheliile de cai sălbatici, pe care îi prindeam cu arcanul ca să-i domesticesc și să-i dresez cum să răstoarne călăreții potrivnici din șa în timpul bătăliei. În drumul nostru către stepa cu năgară treceam de fiecare dată pe lângă Bulboanele Ielelor, locul unde fusese să-mi pierd viața. Într-o zi cu arșiță mi-a propus: – Hai să ne scăldăm în râu,…