Virgil Ierunca sau despre o pedagogie a uitării
Deşi au trecut trei decenii de la căderea totalitarismului, abordarea fenomenului literar al exilului românesc a fost şi a rămas problematică, în pofida faptului că – s-a spus în felurite chipuri – reintegrarea valorilor lui în vizibilitatea publică ar fi răspuns acelei acut-necesareterapii a memoriei pentru care, după ’89, pleda Monica Lovinescu, insistând că „numai memoria este în măsură să redea unei societăţi peste care a domnit totalitarismul o respiraţie normală ori cvasi-normală.” (v. Seismograme, Humanitas, 1993, p. 60) Însă obstinaţia cu care s-a continuat menţinerea în umbră a acestui…