Măreția copleșitoare a Toamnei
Plouă răzvrătit peste holdele îmbătrânite de bagheta magică a Toamnei. În zarea largă, ceața stăpânește picioarele amorțite ale munților spoiți cu frunze îmbrăcate-n rochiile culorilor. E cald în odaia cetății Iubirii. Niciun greier alungat de frig n-a izbutit să adaste sub pragul înfriguratei seri ruginii. În liniștita și mohorâta zi ploioasă, zdrențuită de vânt, nici vrăbiile nu se-avântă-n crângul pustiit de ghearele blânde ale frunzelor rebele. Pășesc sfios pe străzile de cremene lucioase din noaptea plină de bucuriile parfumate ale boabelor de struguri crăpate de brume Pe umerii scorțoși ai…
