Iertaţi-ne. Pace Vouă…
Ţipătul de groază al neamului nostru, smuls din propria casă şi aruncat în Siberiile de gheaţă, mă cutremură. Îl aud din depărtarea celor 72 de ani de umilinţă şi nedreptate. Ţipătul bunicilor, părinţilor şi fraţilor mei sparge tăcerile, nepăsările, laşităţile şi uitările colective. Chipurile îndoliate ale Basarabiei şi Bucovinei, încremenite în rama altor vremuri, mai adună în ele suferinţa, spaima şi drama a milioane de oameni. Slujbele rare de veşnică pomenire a victimelor, tămâierniţele lăsate pe mormintele acoperite de floarea de nu-mă-uita, rugăciunile desprinse din sufletele bătrânilor, dangătele de clopote…