Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România
The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro20.04.2024
Pentru ca timpul să nu curgă anapoda, bunicul lua ața de mămăligă de la streașină și tăia cu ea anul în patru felii egale, câte una pentru toți cei din casă. Celei mai fierbinți i se zicea vară. O vârau părinții mei în traistă, ducând-o cu ei la câmp, unde o împărțeau cu păsările cerului. Cea care mirosea a oală de pământ smălțuită cu flori se numea primăvară și și-o punea sora mai mică a mamei noaptea sub pernă, ca să viseze c-o să se mărite cu-n băiat frumos. Într-o…
Nu cer nimic, decât să mă pot ridica de la pământ, cam până unde începe cerul, cam cât să-mi potolesc pofta de a săruta tălpile lui Dumnezeu. Nu cer nimic, decât ca țărâna în care s-a întors mama să se facă om la loc, măcar o zi pe an, dacă nu, măcar o zi din restul vieții mele, dacă nu, măcar o singură clipă, numai atât!Nu cer nimic, decât ca în durata acestei clipe să încapă toți anii pe care i-am trăi împreună, și uitarea în care s-au transformat amintirile…
Era cea mai mare dintre surorile mai mici ale mamei. Așa că, atunci când mi s-a năzărit să văd lumina zilei, fără să bag de seamă că e miezul nopții – noroc cu faptul că era noaptea de Înviere -, Aritina a fost prima după mama care m-a luat în brațe, devenind, în felul acesta, cea de-a doua mamă a mea. Apoi mi-au devenit mame și celelalte două. Prin urmare, am avut, în primii ani de viață, patru mame de toate, cea care m-a născut și surorile ei, Aritina, Vica…
Doar că sunt casele pustii. Doar că nu se mai aude nici un câine lătrând. Doar că nu mai nechează nici un cal. Doar că nu mai cântă nici un cocoș. În rest, e la fel ca înainte. Doar că umblă absențe de oameni prin odăi. Doar că se aude tăcerea cailor nechezând. Doar că latră tăcerea câinilor. Iar noaptea cântă de trei ori tăcerea cocoșilor. Doar că trece absența unei nunți pe drum. Doar că lipsesc mirii și nuntașii de la nuntă. Doar că se aude tăcerea muzicii lăutarilor…
M-am născut într-o lume învățată cu drumurile scurte: până la câmp și îndărăt, iar la urmă de tot, până la cimitir și atât! Am învățat, încă de copil, să fac din toate aceste drumuri scurte un drum lung, pe care mi-am trimis viața să atingă marginile pământului, ceea ce ea a și făcut de nenumărate ori, având însă grijă să vină, de fiecare dată, înapoi. La început, n-am băgat de seamă. Abia mai încolo, când eram în floarea vârstei, în floarea albă a vârstei, mai exact, am descoperit uimit că…
În seara zilei de 1 iulie 2021, Grădina Muzeului Literaturii Române a mustit de spirit și de aromă venită din timpurile bune, când literatura era un mod de a trăi onest cu tine însuți. Această ocazie ne-a oferit-o noua carte a lui Ștefan Mitroi- „Poveștile cerului, poveștile pământului”(RAO Distribuție, 2021). Loreta Popa a fost din nou maestrul de ceremonii al întrunirii elitiste. Ploaia a ocolit Grădina și a permis manifestarea liberă de idei, de remarci spontane, asemănătoare colocviilor la care luăm parte în studenție la Litere. Sub semnul…
Motto: Se duse și Pelencea într-o joie Uitând să ceară de la iarbă voie Iar cârtiței să-i spună c-o să vină În raiul ei îngust fără lumină Ștefan Mitroi Goarna lui Tuturuz (editura RAO, 2019)…
Se intâmpla aşa: întrucât cerul se învechea până seara, oamenii scoteau dimineaţa un cer nou din pământ. Acesta şi era rostul fântânilor, îndeosebi al celor cu cumpănă, ciuturile agăţate de lanţuri s-aducă la suprafaţă cerul cel nou. De urcat, urca singur unde îi era locul. Într-o ciutură separată se afla soarele. Gata răsărit. Câteodată se întâmpla ca noi, copiii, care ne potoleam setea direct din ciutură, să bem soare în loc de apă. Nori nu prea apucam din cauza părinţilor noştri. Îi sorbeau ei pe toţi, după care îi vedeai…
Ne trebuie doar atât: ochi care să vadă şi, văzând, să se mire, picioare care să umble şi, umblând, să se bucure de pământul de sub tălpile lor, gură care să respire şi, respirând, să-i fie sete de văzduhul de deasupra capului, inimă care să bată cu putere şi, bătând, să înţeleagă tot ce li se întâmplă ochilor, picioarelor, gurii. Într-un cuvânt, ne trebuie un suflet aflat în stare de funcţionare. Al nostru, nu altul. Doar cu propriul suflet se poate! Dacă nu se poate cu el, înseamnă că nu…
Ştefan Mitroi, unul dintre cei cinci candidaţi la preşedinţia Uniunii Scriitorilor, doreşte schimbarea statutului cu privire la numărul de mandate pe care îl poate deţine un preşedinte, dar şi cu privire la felul în care sunt organizate alegerile. Alegerile pentru Uniunea Scriitorilor Români (USR) au început pe 11 aprilie, dată de la care cei cinci candidaţi au început să viziteze oraşele în care există filiale ale uniunii, pentru a-şi convinge colegii că le merită voturile. Lupta cea grea, cel puţin la nivelul declaraţiilor, pare să fie între actualul preşedinte al…