”Antonie Plămădeală şi prieteniile lui literare” de Daniela Șontică

Este binecunoscut pentru multă lume că Mitropolitul Antonie Plămădeală a fost un mare cărturar, iubitor de cultură şi om de litere. Era firesc să-i fi cunoscut pe mulţi dintre oamenii de cultură ai vremii. Între aceştia îi amintea în povestirile sale pe Sorin Vieru, Ioan Alexandru, Alexandru Mironescu, Andrei Scrima şi alţii care făceau parte din Mişcarea Rugul Aprins de la Mănăstirea ”Antim” din Bucureşti. La întâlnirile Rugului Aprins s-a împrietenit şi cu părintele Daniil Sandu Tudor, care i-a fost naş de călugărie la Mănăstirea Prislop.

Într-un interviu publicat în ”Jurnalul Naţional” îmi povestea că îşi aduce aminte cu drag şi de Geo Bogza, de părintele Nicolae Steinhardt, de mitropolitul Bartolomeu (Valeriu) Anania, de scriitorii Marin Sorescu, Constantin Noica, Adrian Păunescu, Radu Cârneci şi Grigore Vieru.

Mitropolitul cărturar Antonie Plămădeală povestea că l-a avut profesor pe criticul literar George Călinescu. Pentru Constantin Noica a avut o reală preţuire: ”La Noica am admirat curajul de a fi rămas pe poziţie aici, deşi scria parcă liber. Am avut deosebita plăcere de a-i citi aproape toate scrierile. Cu Noica m-am întâlnit la Sibiu şi îmi făcea o deosebită plăcere să discut cu el. Am luat de multe ori masa împreună şi am avut câteva momente de respiro duhovniceşti. Mi-a mărturisit despre fiul lui, care era călugăr în Anglia. Îl iubea într-un mod aparte, deşi era departe de el. Ne întâlneam la Schitul Păltiniş, unde de altfel a şi dorit să fie înmormântat, eu făcându-i slujba pogribaniei şi îngropându-l sub streaşina bisericuţei Schitului Păltiniş. Mi-aduc aminte că i-am ţinut cuvântarea de rămas bun pe care am publicat-o apoi în «Telegraful Român»”, spunea vrednicul de pomenire mitropolit Antonie Plămădeală.

S-a născut în anul 1926 în Basarabia şi a murit în 2005 la Sibiu. În 1944 s-a refugiat în România. A urmat Seminarul ”Nifon Mitropolitul” din Bucureşti; a fost doctor în teologie ortodoxă, cu studii de specializare la Oxford în perioada 1946 – 1948, a participat împreună cu alţi monahi şi oameni de cultură la mişcarea isihastă Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim, fapt pentru care a suferit în închisoare vreme de doi ani. În 1949 a intrat în monahism, iar în urma Decretului 410 din 1959, a fost exclus din rândurile monahilor, ca mulţi alţi călugări, întrucât se dorea desfiinţarea mănăstirilor. A fost nevoit să lucreze ca muncitor la Fabrica de Mase Plastice din Bucureşti. După o vreme, când rigorile în privinţa organizării vieţii monahale s-au mai îndulcit, Antonie a reintrat în mănăstire. În 1982, a devenit Episcop al Buzăului şi Vrancei, iar mai târziu Mitropolit al Ardealului, Crişanei şi Maramureşului. A fost membru de onoare al Academiei Române. Mitropolitul Antonie Plămădeală este autorul mai multor scrieri teologice, dar şi al romanului ”Trei ceasuri în iad”.

Daniela Șontică

leviathan.ro

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.