Simeon Florea Marian este unul dintre cei mai de seamă etnografi români şi cel care a pus bazele cercetării ştiinţifice a folclorului în ţara noastră.
S-a născut la 1 septembrie 1847, într-un sat răzăşesc de lângă Suceava. Tatăl său era fiu de preot, iar mama, fiică de dascăl. De la ei a deprins dragostea de obiceiuri şi tradiţii româneşti.
Sărbătorile religioase şi tradiţiile populare l-au atras de mic, astfel încât le-a studiat şi a devenit preot.
La 17 ani, Simeon Florea Marian era deja un culegător serios şi pasionat de basme populare româneşti. Un coleg de liceu, Gherasim Bulgia, spunea despre el: ”Îmi aduc aminte de timpul acela când mă ruga să-l ajut a aduna, fiind noi prin clasa a V-a, a VI-a şi a VII-a gimnazială, poezii şi cântece poporale şi cum scria zi şi noapte la cântece poporale, neglijând prin aceasta şi lecţiunile de şcoală. Când mergeam în vacanţe acasă, mă ruga colegul meu Marian să-i aduc nişte cântece poporale, fie doine, balade, hore, chiuituri, ba chiar şi poveşti, zicând că lui îi trebuie, iar când îi aduceam, Marian le studia, le compara cu cele adunate de el în satul lui ori în alte sate. Îmi vorbea de variante, comparaţii şi câte şi mai câte”.
Din 1866, a reuşit să adune, personal sau prin intermediul colegilor, numeroase şi variate materiale folclorice. Pe unele le-a trimis spre publicare la diferite ziare şi reviste, iar altele au fost pregătite în vederea publicării lor în volume. Colabora cu textele sale la revistele „Familia” şi ”Albina”, ”Amicul poporului“ şi ”Federaţiunea“.
În 1869, a publicat la Botoşani un volum de balade.
Pentru caracterul profund românesc al materialelor cercetate şi publicate, conducerea Gimnaziului German din Suceava, unde învăţa, l-a persecutat pe tânărul cercetător care a fost nevoit să renunţe la şcoală.
Simeon Florea Marian a pornit pe jos, cu lădiţa cu cărţi în spate, spre Transilvania şi s-a înscris la Gimnaziul Superior Român Greco-Catolic din Năsăud. Şi-a continuat activitatea de culegere a folclorului şi a notării obiceiurilor populare din întreaga zonă. A cules material pentru cartea sa de mai târziu, ”Poezii poporale despre Avram Iancu“.
Începând cu anul 1870, a colaborat cu articole pe teme folclorice la ziarul ”Traian“, al lui B. P. Hasdeu, atrăgându-i atenţia marelui savant român. La ziarul acestuia a publicat 44 de texte de cântece culese din Putna şi 9 texte de doine şi descântece. În anii următori, a continuat să publice folclor în revistele ”Familia”, ”Albina“, ”Traian”, ”Columna lui Traian” şi Foaia Societăţii ”Românsimul”.
Simeon Florea Marian s-a înscris la Facultatea de Teologie din Cernăuţi. În perioada studiilor a pregătit pentru tipar un volum de balade şi unul de versuri populare. Încheindu-şi studiile teologice, s-a căsătorit cu fiica unui preot din Siret, devenind preot, mai întâi la Poiana Stampei, comună în apropiere de Vatra Dornei (1875 – 1877), apoi la Voloca (în regiunea Cernăuți, (1877) și Siret (1877-1883), profesor de religie și limba română la Școala poporală” și la Școala reală inferioară din Siret (1879 – 1883), profesor de religie la Gimnaziul greco-ortodox din Suceava (1893 – 1907), protopresbiter (1903). A continuat să cerceteze folclorul din toate zonele ţării, publicând în jur de 120 de culegeri etnografice. Uriaşa sa activitate în domeniu a fost remarcată şi recunoscută prin alegerea ca membru al Academiei Române.
La cererea lui Hasdeu, marele folclorist a realizat mai multe lucrări monografice ce abordează diferite teme din cultura populară a ţăranului român în legătură cu izvoare ale altor culturi populare.
Cele mai cunoscute lucrări ale lui Simeon Florea Marian sunt: ”Ornitologia poporană“, ”Descântecele“,”Nunta, naşterea şi înmormântarea la români“, ”Vrăjile, farmecele şi desfacerile“, ”Sărbătorile la români“, ”Tradiţii poporane române din Bucovina“. Practic, nici un etnograf care a venit după el, nu poate să-i ignore opera, ba chiar aceasta reprezintă o bază indispensabilă pentru orice studiu de etnografie şi folclor.
Simeon Florea Marian s-a stins din viaţă la 11 aprilie 1907.
Daniela Șontică