Cu vreo două luni în urmă am descoperit o carte despre care cred că tare bine mi-ar fi prins s-o fi întâlnit mai demult, dar, vorba românului cu optimismul în sânge, mai bine mai târziu decât niciodată, zicere în legătură cu care chiar mă pot amuza nițel spunându-vă că eu, știu de la apropiați de încredere povestea asta, nu există nicio îndoială privind veridicitatea, am început deplasarea bipedă cu vreo două luni mai târziu decât mucoșii de vârsta mea, fără ca întârzierea respectivă să mă împiedice a avea un mers cât de cât normal acum, ei bine, vă spun imediat cum se numește cartea respectivă, nu vreau să așteptați până înșir cele aproximativ patru sute de cuvinte cu care m-am obișnuit să mă joc aproape în fiecare dimineață alergându-le în jurul vreunei idei, este vorba despre ANTIFRAGIL semnată de Nassim Nicholas Taleb, scriere de o originalitate incredibilă, care mi-a zdruncinat câteva convingeri fără a încerca să mă înarmeze neapărat cu altele, dacă aveți șansa să puneți mâna pe ea trebuie să fiți puțin pregătiți psihic, nici fizic de-aș fi scris n-aș fi greșit fiindcă e o carte grea și la propriu și la figurat, avem de-a face cu un tom masiv în care pe o pagină și ceva sunt numai mulțumirile autorului iar pe altele vreo douăzeci și cinci se înghesuie bibliografia, o adevărată carte în carte o să ziceți, dar să știți că nu exagerez cu nimic, de fapt o să constatați singuri, sigur o să cutreierați librăriile începând de-acum până o s-o dibuiți pe undeva, e musai să faceți asta pentru a înțelege pe propriile dumneavoastră forțe, fizice și financiare, ce avem de câștigat de pe urma dezordinii, da, chiar așa, de câștigat de pe urma dezordinii, scrie și pe copertă ideea asta dar este și explicată pe înțelesul tuturor, cred eu, de-a înaltul și de-a latul multor pagini, aproape îmi vine să pun pariu că o să vă placă, o să vedeți cât de dăunătoare este dragostea obsesivă, ce relații sunt între întreg și părțile-i componente prin prisma fragilității a tot ce există, cât de gălăgioasă poate fi știința, cum poate fi transformată știința în jurnalism, și multe asemenea lucruri care ni se par ciudate, bănuiesc că asta fac și eu, încerc să vă dărâm convingerile despre rigorile scrisului, vedeți că se poate și fără nicio rigoare, ne ajutăm câte puțin de virgule, spre final bănuiesc că, dacă nu apuc să vă plictisesc, o să înțelegeți cât de importantă este virgula, micuța și insignifianta virgulă, în viața noastră, chiar cred că nu am putea trăi fără virgule, ele sunt pentru text vitale ca oxigenul pentru om, căutați cartea, avântați-vă fără teamă pe șerpuitoarele ei poteci, o să vedeți cum se poate demola ce ni se pare de nezdruncinat, dar pentru a înălța altceva în loc, vă veți antrena pentru cunoaștere, o să mă pomeniți că v-am ajutat să deveniți mai puternici, că…
Firiță Carp / UZPR