Cea mai profundă forare în scoarța terestră a fost realizată de sovietici în peninsula Kola. În crusta terestră au fost forați 12 km în profunzime. În insulele Marianne se află cea mai mare groapă de origine naturală cu o adâncime de 12 km.
Primul foraj în scoarța terestră a fost realizat de americani în anul 1957, în apropiere de Mexic și a fost curând abandonat din cauza costurilor uriașe pe care proiectul le impunea.
Forajul a ajuns la adâncimea de 180 de metri, după care a fost abandonat din cauza unui strat de apă cu o adâncime de 3600 de metri.
Sovieticii au început forajul în anul 1970 și l-au sfârșit în anul 1992, când au ajuns la profunzimea de 12 km. Cercetătorii au descoperit noi date despre structura scoarței terestre, despre propagarea undelor seismice, despre separarea straturilor de bazalt și granit. O constatare care a adus progrese în seismologie a fost aceea că undele seismice, cu cât se apropie de suprafața scoarței terestre își pierd din viteză.
O altă descoperire a fost cea a prezenței apei la profunzimi mai mari de 10 km și care este blocată de stratul impenetrabil de roci de granit care au o vechime de peste două miliarde de ani.
În profunzime, la peste 10 km, au fost descoperite fosile de plancton cu o vechime de peste 2 miliarde de ani.
La profunzimea de 10 km, se estimase că exista o temperatură de 100 de grade Celsius. În realitate, temperatura era de 180 de grade Celsius, ceea ce a făcut ca forarea să fie foarte dificilă.
În anul 2017 specialiștii japonezi au prezentat un proiect cu privire la trei forări la mari adâncimi pe care le vor realiza în Hawai, Costa Rica și Mexic.