”Marele Hrisov” al lui Constantin Mavrocordat

Acum 278 de ani, la data de 7 februarie 1741 apărea ”Marele Hrisov” (”Constituţia”) al lui Constantin Mavrocordat, care prevedea adoptarea unor reforme fiscale şi administrative în Ţara Românească. Textul a fost publicat în ”Mercure de France” în luna iulie 1742. Scopul urmărit era de a-l prezenta pe domn în plan internaţional în calitate de promotor de reforme, adică de prinţ luminat. Dar după promulgarea hrisovului în 7 februarie 1741, domnul nu s-a folosit de răgazul care a intervenit pentru a-l aplica în practică. În septembrie 1741Constantin Mavrocordateste transferat de Poartă în Ţara Moldovei. Aici încearcă să pună în aplicare prevederile”Constituţiei” sale. Prima reformă înfăptuită de el a fost cea fiscală, care prevedea desfiinţarea impozitului pe vite mari cornute – a văcăritului şi a cuniţei (impozit pe cai), fixarea plăţii birului în patru sferturi pe an. Suma birului, care revenea unei familii, era de 105 parale (5 parale alcătuiau ”răsura” – plata pentru persoanele care strângeau impozitul). Holteii plăteau 55 de parale. În cadrul fiecărei localităţi suma totală era, însă, împărţită la plată conform averii fiecărei familii. Cei care dispuneau de avere mai mare plăteau mai mult. Zlotaşilor (strângătorilor de impozite) li se interzicea ”a lua banii dăjdiei de la un om pentru altul”. Aceasta punea capăt solidarităţii fiscale în cadrul satului. S-a introdus un impozit special pentru mazili (dajdea mazilească), care se plătea de 4 ori pe an; dările se plăteau la locul unde contribuabilul era înscris în recensământul fiscal; a fost unit venitul domnului (cămara) cu cel al statului (vistieria), fiind înfiinţată Casa Răsurilor, de unde se luau bani pentru plata simbriei funcţionărilor domneşti.

Constantin Mavrocordat s-a dovedit a fi nu numai un bun om politic, ci şi un recunoscut om de cultură. El a continuat activitatea de dezvoltare a învăţământului. Pentru a spori sursele de venit ale Academiei Domneşti din Iaşi, a trecut întreţinerea ei pe seama vistieriei. Cronicarul Ion Neculce scria că acest domn ”mai socotit-au… pentru şcoli de învăţătură… şi au dat ştire tuturor mazililor în toată ţara ca să-şi aducă copiii la învăţătură la şcoală, ca să-şi înveţe orice limbă le-ar fi voia, pentru ca să se afle oameni învăţaţi în pământul nostru al Moldovei, precum sânt şi prin alte ţări.

În scopul desăvârşirii studiilor făcute în ţară, Constantin Mavrocordat a trimis 15 tineri, fii de boieri, pe un termen de trei ani, la Veneţia. Domnul a propus câtorva savanţi străini să întocmească o istorie comună a Moldovei şi a Munteniei, numită Prodromus historiae Principatum Valachia et Moldavia (proiectul profesorului de latină Ion Rigurski). Deşi acest proiect n-a fost realizat, el vădeşte modernitatea concepţiei şi a metodei lui. De asemenea, din porunca domnului este tipărită prima colecţie de documente istorice din Moldova (Ocolnica). Domnul i-a cerut lui Ion Neculce să întocmească un tratat despre istoria fiscalităţii pe care bătrânul cronicar n-a reuşit să-l realizeze.

Vorbind despre activitatea culturală a lui Constantin Mavrocordat, grecul Petru Depasta, care i-a consacrat o cronică acestui domn, spunea: ”Constantin Mavrocordat a vrut să facă din Ţara Geţilor o imagine a Helladei”, adică a unei ţări de înaltă cultură. Constantin Mavrocordat colecta informaţii despre evenimentele politice din diferite ţări ale Europei, comandând ziare din aceste state. Informaţia sistematizată de el era trimisă la Poartă. Domnul întreţinea relaţii amicale cu ambasadorul Franţei la Istanbul şi cu alţi diplomaţi europeni.

leviathan.ro

Despre autor

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.