Ciudățenie

De când au ieșit la pensie parcă-s alți oameni, el a devenit ursuz, morocănos, îi ninge și îi plouă întruna, uneori câte o lapoviță de cuvinte se așterne între ei, iar ea, ea nu știe ce să mai zică, indiferent cum ar da-o tot supărat rămâne, cu nimic nu-i intră în voie, mereu e nemulțumit, însă ea, de data asta, chiar nu are vreo vină, cum putea ea să impună celor care stabilesc pensiile alte criterii, e de acord că el a muncit mai mult, iar munca lui a fost complexă și grea, avea atâtea pe cap că te și miri cum de nu a albit mai demult, părul lui des abia în pragul pensionării a început să-și schimbe culoarea și stăpânul, din negru devenea sur și al nimănui, nu își schimba doar aspectul ci și locul, adică din creștetul lui pleca spre destinații necunoscute, în fapt de ce s-o mai sucim încolo și încoace, se petrecea fenomenul definit simplu în popor, prin patru cuvinte spui totul, părul deștept părăsește capul prost, dar nu e decât o expresie căci, realiști fiind, nu ai cum să nu vezi că a devenit o înălțime pleșuvă acoperită de firișoare văduvite de personalitate, doar niște zulufi rătăciți dinspre tâmple către ceafă aminteau existența unei podoabe capilare de invidiat, dar, la urma urmei, ceva trebuia să se întâmple, putem zice că părul a făcut revoluție, la ce ne puteam aștepta când el, zi de zi, fără încetare, era primul la birou, însă și ultimul care pleca, el descuia înaintea zorilor, el încuia noaptea, ce să te mai miri că acum tot bombăne, mai tare sau abia șoptit, cum zidu’ mă-sii, asta era înjurătura lui de când îl știa și așa a rămas până azi, cum zidu’ mă-sii măi mamă, era semn de tandrețe când spunea măi mamă, peste toată ciuda neînțelegerii trăgea o pojghiță subțire de acceptare care se spărgea nu după multă vreme, poate încă din finalul întâiului pahar de vin al zilei se spărgea, dar el tot relua tema diferenței impardonabile dintre pensiile lor, o diferență apărută împotriva oricărei judecăți, el muncise mai mulți ani decât ea în condiții dificile și primea cu două sute de lei mai puțin, cum zidu’ mă-sii murmura în neștire, da’ ce tată, încerca ea să-l îmbuneze, doar intră la noi în casă, da, măi mamă, părea el a înțelege, însă tu nu pricepi că proștii ăștia au bramburit o țară întreagă, ce se întâmplă e o idioțenie, în zidu’ mă-sii…

Firiță Carp / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.