FRATELE MEU DE CRUCE, TĂTARUL… (Ultima nuvelă)
(Urmare din numerele trecute) Aișe a venit să-mi lege câteva plăgi, mi-a șters sângele închegat pe chip, și-apoi a dat să plece. – Unde te duci, Aișe? am întrebat-o. – Mai am un rănit, a spus ea cu aer de taină și a ieșit. A doua zi în zori am numărat, de-o parte și de alta, capete sparte, coaste rupte, dinți dezbătuți, răni deschise, zgârieturi, vânătăi, dar – niciun om mort și nici un dezertor. Asta a fost bucuria noastră cea mare. Apoi ne-am dus cu toții la biserică și…