Pictorul, marinarul și… martirii

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

1.Un pictor german a compus un tablou de valoare cu scena coborârii de pe cruce a Mântuitorului. Între personajele înfățișate pe tablou, și-a pictat și chipul persoanei sale, cum obișnuiesc unii artiști. S-a pictat sub chipul unui ucenic, care scoate piroanele din mâinile divinului Pătimitor. Un prieten l-a întrebat pentru care motiv și-a ales acea scenă. Artistul a răspuns: „Multe păcate ale oamenilor au împuns cu cuie trupul Domnului Iisus; venit-a vremea ca noi cei ce-L iubim să I le scoatem, ca să nu-L doară…”. Într-adevăr, dacă ne gândim cu câte blasfemii, necurății și fărădelegi, creștinii chinuiesc pe Domnul milelor, măcar unii dintre noi se cuvine să trăim după voia lui Dumnezeu, ca astfel, în credință și cu dragoste, să scoatem piroanele din trupul Mântuitorului, să-L mângâiem, punând în folosință roadele jertfeii Sale răscumpărătoare. Să privim o floare cât este de gingașă și de plăpândă. Cu toate acestea, ea își împlinește rostul, parfumează aerul, înveselește lumea, face viața mai frumoasă. Iar noi, oamenii, adesea, cu faptele noastre cele rele, spurcăm pământul, poluăm atmosfera, urâțim viața, întunecăm soarele. Noi, care am fost răscumpărați nu cu lucruri stricăcioase, „ci cu scumpul sânge al lui Hristos” (I Petru 1, 18-19), avem datoria sfântă să ne purtăm pe măsura acestei demnități, căci Cel Ce a murit pentru restaurarea noastră ne va cere socoteală.

  Sfânta Scriptură este cuvântul lui Dumnezeu. Ea este cartea de căpătâi a fiecărui creștin și „Constituția Bisericii”, pe care trebuie să o cunoaștem. Dintre toate cărțile care s-au scris în lumea aceasta, nici una nu se poate asemăna cu Biblia, scrisă de Prooroci și de Apostoli, cu asistența neîntreruptă a Duhului Sfânt. Sfânta Scriptură este izvor curat și etern de viață spirituală și regulă supremă a credinței. Cuvintele Sfintei Scripturi sunt lumină pentru noi. După cum cel lipsit de lumină firească nu poate merge pe drumul cuvenit, tot așa și cel ce nu este luminat da raza învățăturii biblice poate greși, rătăcind prin întuneric. „Prin cuvânt Dumnezeu a făcut să se sălășluiască lumina”, se spune în rugăciunea de la Agheasma Mică. Cuvintele Sfintei Scripturi sunt scrisoarea pe care Dumnezeu ne-o adresează nouă, căci zice fericitul Augustin: „Dacă în rugăciune noi vorbim cu Dumnezeu, în Sfintele Scripturi, dimpotrivă, Dumnezeu este Cel ce ne vorbește nouă”. Dar trebuie să ne facem timp să-L ascultăm, după ce am citit scrisoarea Sa. Ce am spune de un marinar de cursă lungă, care i-ar scrie în fiecare zi soției, iar aceasta nu i-ar citi scrisorile, fiind prea ocupată? Așa ne vorbește nouă Dumnezeu, iar noi, de multe ori, nu citim scrisoarea Sa, din cauza grijilor mărunte.

În primele veacuri, numele de creștin era asociat acelor oameni care erau despărțiți de restul societății, care erau stăpâniți de dragoste, de bunătate și erau gata să se sacrifice pentru nevoile altora. Deci, numele de creștin era sinonim cu virtutea. Martirii și oamenii duhovnicești erau mândrii să moară pentru acest nume. Niciodată lor le-a trecut prin minte gândul de a se lepăda de Domnul. Mai degrabă, ar fi preferat să devină hrană leilor flămânzi decât să renunțe la Hristos, Care i-a iubit și Și-a dat viața pentru ei. Adesea ultimele lor cuvinte, înainte de a fi aruncați la lei, erau: „NOI SUNTEM CREȘTINI!”. Vorbind despre creștinii și creștinism, este potrivit să ne întrebăm dacă înțelegem sensul adevărat și profund al acestor cuvinte. Oare, ce sacrificii am făcut noi ca să să ne potrivim viața noastră cu numele lui Hristos prin trăirea vie a atributelor creștine? Oare, înțelegem noi cuvintele Sfântului Grigore de Nyssa, care zice: „Nu există și nu a existat o cinste mai mare decât aceea cuprinsă în numele de creștin”? Oare, am făcut ceva personal pentru ca mesajul creștin să ajungă la alții? Botezul în numele Sfintei Treimi, prin care ne-am îmbrăcat în Hristos și am primit numele Lui, este o noblețe care ne obligă să alergăm spre Hristos, ținta desăvârșirii noastre. Spre această țintă au alergat prin veacuri, adevărații creștini, jertfiindu-se pentru Domnul și făcând totul ca numele Său să fie cunoscut și adorat în lume.

Din volumul HRISTOS, SALVAREA NOASTRĂ!

Preot Ortodox Român Ile Bucur Sărmășanul

 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.