default-logo

Viaţa în mediul rural în Kazakhstan

Familiile kazakhe din mediul rural iubesc mult caii. În limba kazakhă există cel puţin 21 de termeni pentru cuvântul cal, fiecare exprimând o caracteristică aparte şi peste 30 de cuvinte şi expresii pentru a descrie culoarea robei calului. Un cal de rasă este considerat un cadou scump şi e foarte apreciat. În zona rurală băieţii învaţă să călărească de la o vârstă fragedă.

O parte a populaţiei locuieşte în oraşe moderne, totuşi, multe tradiţii, mâncăruri şi meşteşuguri poartă amprenta modului de viaţă nomad al strămoşilor.

Poporul kazakh are o moştenire culturală bogată, care include  poezii, cântece şi muzică interpretată la diferite instrumente autohtone.

Iurta, locuinţa tradiţională a nomazilor, a devenit un simbol al vieţii omului în armonie cu natura. Păstorii încă preferă să locuiască în iurtă, iar cei din mediul urban o folosesc des pentru evenimente speciale.

Iurtele sunt folosite şi ca locuri confortabile de cazare pentru turişti. În interiorul lor pot fi admirate broderii, ţesături şi covoare realizate cu măiestrie de femeile kazakhe.

Mâncarea tradiţională include întotdeauna carne de cal, de oaie, de vită sau de pui, care nu este preparată picantă, ca la mexicani de exemplu. Printre băuturile preferate de kazakhi se numără cumăsul, preparat din lapte de iapă, despre care se spune că are multe proprietăţi curative, precum şi subatul, o băutură hrănitoare şi uşor acrişoară, care se obţine din lapte de cămilă.

În mediul rural încă se mai practică şoimăritul – vânătoarea cu şoimi sau alte păsări răpitoare, kazakhii fiind specializaţi în dresarea acvilei de munte, o specie de vultur mare şi foarte puternic.

Totuşi, viaţa în mediul rural nu este deloc uşoară. Se munceşte din greu, zi lumină, de multe ori în zone foarte depărtate de marile oraşe.

Familia tradiţională are cam 5 copii, care trăiesc alături de părinţi şi, de cele mai multe ori, împreună şi cu bunicii lor.

S-au creat, cu ajutor de la stat, mari ferme agricole şi zootehnice, ceea ce a ajutat enorm la dezvoltarea agriculturii, ajungându-se la nivel de performanţă.

În sectorul zootehnic se cresc, pentru consumul propiu, dar şi pentru export, în primul rând cai, ovine, bovine şi, mult mai puţine, cămile, dar şi porci, aceştia din urmă exclusiv pentu export.

În sectorul agricol se cultivă, pe spaţii largi din stepa asiatică, recuperată pentru agricultură, cereale (grâu, orez, mei) şi culturi tehnice. În sudul ţării ţăranii cultivă orezul, bumbacul şi tutunul. Există şi plantaţii viticole, pomicole şi de tărtăcuţe.

Piscicultura, prin creştere planificată, este bine organizată în multiplele lacuri pe care le deţine Kazakhstanul.

În oraşele de provincie, străzile sunt slab luminate şi în afara localităţilor lipsesc de multe ori indicatoarele şi marcajele rutiere. Starea drumurilor în zona rurală este cam necorespunzătoare, străzile şi drumurile fiind neîntreţinute şi de cele mai multe ori nesemnalizate. Pe timpul iernii aceste drumuri pot fi închise din cauza ninsorilor abunente şi vântului deosebit de puternic.

Oamenii de la ţară sunt îmbrăcaţi simplu, dacă nu chiar sărăcăcios.

Una din marile probleme ale localităţilor din mediul rural este aprovizionarea regulată, dintr-un inconvenient care ţine de distanţele foarte mari între sat şi oraş şi de calitatea drumurilor.

Statul doreşte accelerarea ritmului de modernizare a aşzărilor rurale, pentru ca satul să „ajungă din urmă”  nivelul de dezvoltare al oraşelor, dar mai este mult până la realizarea acestui deziderat naţional.

Ce m-a frapat este dorinţa părinţilor ca toţi copiii lor să înveţe şi să fie educaţi în spirit occidental modern!

Prof.univ.dr. Florentin SCALEŢCHI

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.