Primele relatări despre apariţia unor personaje stranii care au fost numite oameni în negru, au apărut în presa americană în anul 1953. Albert Bender era director la Flying Saucer Bureau, o organizaţie care se ocupa cu studiul OZN-urilor.
Organizaţia era renumită prin faptul publicase mai multe articole despre OZN-uri în publicația Space Rewiev. Albert Bender a fost primul jurnalist care a scris despre apariţia unor bărbați îmbrăcați în negru, imediat după producerea unor fenomene extraterestre.
Aceștia contactau martorii și prin diverse metode de intimidare reduceau martorii la tăcere. După publicarea mai multor articole, Bender a fost vizitat în biroul său de trei bărbați cu care a purtat o discuție timp de mai multe minute.
Ultimul sau articol făcea referire la existența extratereştrilor în Antarctica. Era un articol exploziv care a atras atenția cititorilor, dar și a specialiştilor.
După această întâlnire, Bender a demisionat din cadrul organizaţiei, a vândut ziarul și a plecat precipitat în alt oraș, fără a da prea multe explicații. Abia în anul 1963, Bender avea să publice o carte în care a prezentat întâlnirea cu cele trei personaje care parcă veneau dintr-o altă lume.
Conform descrierii sale, cei trei purtau costume de culoare neagră, aveau voci metalice și sacadate, priviri pătrunzătoare, iar comportamentul era autoritar. Bender a fost amenințat să renunţe la investigaţiile pe care le făcea. Simţind pericolul și presiunea la care era supus, Bender a dispărut timp de zece ani.
Oamenii în negru aveau trăsături orientale, fata era inexpresivă, pielea mata, atitudinea rece și ostilă. De cele mai multe ori se recomandau ca fiind agenți ai unor servicii și reprezentanţi ai armatei, identităţi care s-au dovedit a fi false.
Jenny Randles este una dintre cele mai apreciate cercetătoare în fenomene paranormale. În anul 1983, ea a publicat cartea Factorul Oz, în care a prezentat mai multe discuții pe care le-a avut cu cei care au fost martori la un fenomen extraterestru și care, ulterior, au fost vizitaţi de aşa-numiţii oameni în negru.
Marorii susţineau că în timpul întâlnirilor și după acestea, au trecut printr-o stare de alterare a conştiinţei, simţind o senzație de izolare totală, o trăire ca și cum ar fi fost transportaţi din lumea reală, într-o altă lume.
Randles susţine că este vorba despre o manipulare mentală. Oamenii în negru sunt călători dintr-un alt univers care au capacitatea de a se dematerializa.