default-logo

RĂMURICA DE ȘTIR

Posted On 07 aug. 2019
By :

„Să fie PACE în țară și în lume” se tot chinuie să  ne bage în cap cât mai bine zurbagii care, paradoxal, zădărnicesc cu fapta orice înțelegere, orice dialog normal… Auzi vorbă, cică pentru porumbița albă cu creanga verde-n cioc se lustruiesc armele de foc, pentru conlucrarea și buna înțelegere între popoare se testează noi arme nucleare și, desigur, pentru liniștea și fericirea tuturor, așa cum aflăm de la televizor, se restartează cursa înarmărilor! Cum să ne simțim frați când suntem bombardați de Iohanis, care are ca stindard dihonia, cu mesaje de efectele cărora nu ne mai scapă nici pronia, când ni se propovăduiește armonia, în general, de către Veorica, premierul care nu nimerește nici măcar acordul gramatical, iar liderii ipocriziei ce-și fac veacul printr-ale politruchiei nu reușesc măcar să pună semnul egal între ce au săvârșit și ce mint și promit; și când, în fine, autoritățile ne târnosesc bine pe un teren minat de nepăsarea și incompetența pe care le-au arătat! Ca să ne înțelegem: pe dulcele plai mioritic, pacea asta e tot o luptă, practic,  dar mascată politic, iar la noi nu zboară paloma blanca, purtând în plisc, demonstrativ, un ram proaspăt de oliv, nici vreun fir de răchițică, cum se cheamă la noi măslinul în variantă sălbatică… Nu, pe deasupră-ne se rotește în delir ba o pupăză afurisită, ba o cioară vopsită ori vreo altă zburătoare pârdalnică, fluturând o rămurică… de știr, deh, plantă endemică. Numai că, porceasca buruiană se ofilește, pălește în nu de la vară și soare, ci de la vorbe, fapte, atitudini de vrajbă generatoare, abil întreținute, meșteșugit lansate de serviciile la butoane aflate…

Știți cum am trecut pe lângă șansa unei păci adevărate, o „Pax Romana” aproape?!? La milimetru, frate!… Nu m-am ramolit, știu că am mai scris și spus de multe ori: ne-am împotmolit în batjocoritorul „Mircea, fă-te că lucrezi!”, când nu am fost capabili să scăpăm de minciunile – grămezi, adunate-n jurul nostru ca un zid de cărămizi, pline de mâzgă cu miros fetid, târâte după noi din epocile temnițelor comuniste și-ale scornelilor triumfaliste. O secundă, atât ne trebuia să judecăm cu mintea! Dacă ne prindeam atunci de figură, dacă vedeam manevra „securiștilor de bine”, chiar că înfăptuiam revoluția! Așa, ne-a ieșit o mermeleală, iar în spatele Carali(tr)ilor și maimuțoilor de și din servici(u)i, care mimau lupta de clasă, s-au reînscăunat bine mersi manipulatorii: „băieții de casă”; puși, ca de obicei, pe pârleală ne livrau iluziile și noi le luam de principii sănătoase, de… adevăruri adevărate. Și tot așa, vreme de trei decenii; ba cu democrații proveniți din socialiști, cu ideile „breze” și „modelele suedeze”; ba cu „nșpemiile” de specialiști invizibili, clamați de inși pe care SRI i-a făcut rizibili, ba cu „jucători” – a se citi tartori – care au reconfigurat sistemul, împlinind, prin toate, blestemul: mimând Justiția cu Codruța, păpușată de Coldea și „antimafia” (ha-ha!) cu Bica, amestecând stânga cu dreapta precum în pahar whiskyul cu gheața, ridicând la mare rang pila și „cumetria”, șantajul și complicitatea, care au înlocuit pe loc priceperea, competența, măiestria, dar mai ales repunând pe poziții de forță securitatea, care, odată cu matroscul Băsesescu și-a pierdut sfiala, rușinea; ba cu profesorașul de imobiliare, dornic de beneficii financiare, ros de ambiții și fără scrupule și valori morale, gata să se aburce pe cadavre, pe Constituția pe care o joacă în picioare Eins, Zwei, Drei în pas de vals cu „tinerii frumoși și liberi”; cu burjui galbeni de sătui autodeclarați „social-democrați”, cu nimic mai curați decât hoții la mișto înfierați, cu liberali trucați, care se fac a uita relele comise pe când aveau puterea și tocmai de aceea părând cu toții loviți cu leuca; cu fariseii neo – sexo – marxiști, care se țopăie hăis – cea, schimbă direcția cu aceeași viteză cu care contracte grase cu statul semnează, iar apoi urlă „penalii, corupția!”. Și tot așa, din 90 până acuma… La cum ne știu de ușor de dus cu vorba, tare mă tem că vom eșua și de data asta, când un dement ne-a pus în față oglinda; noi, statul, instituțiile lui, ne-am arătat neputința, prostia, inutilitatea, lașitatea, complicitatea. Mă ia groaza nu vom schimba mai nimica și țara va rămâne sprijinită pe incompetența și ipocrizia care ne-au și ne vor… guverna, dacă acceptăm în continuare manipularea.

Habar nu am dacă or fi pricepuți și la altceva, dar instituțiile de forță știu să se joace cu mintea: nu le-a mers povestea cu Big Brother nici după intimidarea CCR, fugărind prin ogradă struții și caprele lui Toni Greblă, ei, acum o să le iasă! Că de aia nu putură ei să-și facă datoria, fiindcă nu e totală spionarea, supravegherea și cartelele de telefon mobil se vând „fără buletin”! Unitățile de propagandă turuie într-una: „de asta au murit Alexandra și Luiza”; sărmanele copile, ucise de o bestie care ar fi acționat și dacă se știa înregistrat, filmat!, pentru că instinctele îi domină rațiunea. (Dacă se vroia, dacă își făceau strict treaba instituțiile menite să protejeze, să apere cetățeanul, să… bla-bla, în fundul cărora sute de milioane de euro s-au pompat și vom mai băga, tot degeaba!, măcar pe ultima dintre ele o puteau salva!) Da, „băieții” fac totul ca la carte. Am răsfoit de curând un „manual de manipulare”: transformarea unui eveniment tragic într-un grețos spectacol mediatic; lansarea în spațiul public de amănunte ilogice, ridicole, prezentate în contradictoriu au ca efect împingerea evenimentului în derizoriu, scăderea interesului pentru întâmplare și fundamentarea în conștiința maselor  a ideii mascarada nu merita o serioasă abordare! Uriașa emoție dezvoltată, va fi judicios și de cine trebuie administrată… Iar, printre imaginile șocante se introduc musai neadevăruri flagrante, ca nu mai stă oarecine să le demistifice: mai ține careva cont de faptul că nu sunt în vigoare noile coduri penale, ale lui „Dragniea”, desigur?!? Clar, nu! Iată o minciună utilă: lumii i se face silă că din pricina PSD criminalul… ucide! Pe urmă, alt neadevăr notoriu: povestea cu recursul compensatoriu, semnat de ministreasa Prună, la presiunile UE, nu de PSD!!!, dar intrat în mandatul lui Tudirică-Justiție mică în vigoare… Poate nu știați, dar deținuții nu sunt eliberați după calcule matematice sterile – atâția  ani de pedeapsă x atâtea zile scăzute, c-așa se prevede în lege, și, gata, eliberarea!… Nicicum, slobozirea lor pe stradă e o măsură luată în baza unei hotărâri în instanță, dată de un magistrat judecător de drepturi și libertăți, avizând favorabil cererea unui magistrat(?!?) procuror, care întocmește un raport privitor la „bunele manere” de către deținuți dobândite!!! (Așa cum făcea Lazăr la Aiud!, care, pe bună dreptate nu aviza eliberările din pușcăriile comuniste, pentru că deținuții politic nu se „îndreptau”, îl credem!, nu deveneau brusc aplaudacii unui dement sistem, la fel X Sulicii procurori de azi avizează – de  ce, cum, pe ce… bază?!?eliberarea proxeneților, violatorilor, pedofililor, criminalilor, nu doar a borfașilor mărunței, a găinarilor!) Deci, nu PSD, nu PNL, nu USR, nu UDMR sau cine naibii umbră în politica românească mai face, pune „cremenalii”! în libertate, potrivit unei măsuri… de voie alese, dintre cele de UE impuse!, pentru că nu suntem în stare de multe, ca stat, nici minime condiții superioare Evului Mediu de asigurat unui condamnat, în baza legii, la detenție, nu la umilințe, mizerie și moarte. Atât! Desigur, din scenariu face parte și irosirea energiilor pentru a dezbate cai verzi pe pereți: duium de inși tenebroși, de prin cele unghere scoși, amestecați cu specialiști prestigioși, chemați să-și dea „cu părerea”, de parcă opinia lor ar conta!: lansarea de teme aiurea – cum e povestea cu…„Serbia, țara care a făcut legea…”, trecându-se sub tăcere că vecina Serbia nu e în UE și poate face orice! –, la fel ca alte „idei majore”, cum sunt ilogicele „fără penali” (UE taman unse unii în funcțiile cele mai publice!), „fără amnistie și grațiere”Aburire! Cât să nu deranjăm clanurile, să nu facă vreunul scandal pe chestia cu procurorașul haștagrezist care l-a „îngăduit” pe ucigaș până zorii-au răsărit…

Așadar, sistemul ne face-a-nțelege: din nadir până-n zenit, s-o dăm (iarăși?) la pace, Nu contează că porumbelul moare, iar rămurica de știr e pălită tare

CRISTIANA CRĂCIUN

Despre autor

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.