Domnitorul, catolicii și…otomanii  

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

1 „MĂ ELIBEREZ ÎN FAŢA LUI DUMNEZEU ŞI A VOASTRĂ DE TOATE ÎNDATORIRILE ŞI ÎNCHINĂCIUNILE DE PÂNĂ ACUM. O VIAŢĂ AVEM ROMÂNI, ŞI O CINSTE; DEŞTEPTAŢI-VĂ CĂ AM DORMIT DESTUL„.

La 11 octombrie 1594, domnul Ţării Româneşti MIHAI VITEAZUL,  a fost înscăunat, iar imediat în noiembrie „cămătarii” i-au bătut la uşă, spre a-i cere să jupuiască bietul popor, spre a le plăti lor banii împrumutaţi cu vicleşug. Domnul Mihai a înţeles că poporul era sărăcit şi sătul de dijmele puse de domnii dinaintea lui; ori el nu putea suge sângele norodului în interesul cămătarilor, de aceea a pus la cale un plan de eliberare a ţării de sclavia cămătarilor. Astfel la 3 noiembrie 1594, cheamă cămătarii să le dea datoria, dar după ce îi adună într-o casă aproape de Târgovişte, dă foc casei, iar cei care au scăpat de flăcări, au fost ucişi de gărzile domnitorului. După aceasta domnitorul s-a adresat norodului obidit şi le-a spus cuvintele redate mai sus.

2. „Domnul Mihai Viteazul, înainte de a fi înscăunat, în august 1594, a convocat la Iaşi un Sinod cu ierarhii ambelor ţări româneşti pentru stoparea propagandei catolice ce luase avânt. În acest sens a înfiinţat în Moldova Episcopia de Huşi. În aprilie 1596, convoacă la Târgovişte un alt Sinod, prin care îndeamnă clerul ortodox să vegheze cu stricteţela respectarea dogmelor şi canoanelor rânduite de cele 7 Sinoade Ecumenice. În 4 iunie 1585 a reuşit în urma deselor cereri către Dieta din Ardeal, trecerea Mitropoliei Ardealului direct sub jurisdicţia Mitropoliei de la Târgovişte şi scutiri de dări pentru preoţii ortodocşi, asemenea celor catolici. În 4 iunie 1595 a dat un decret prin care sancţiona satul al cărui preot se recăsătorea, iar enoriaşii nu anunţau ierarhul de acea fărădelege, cu o amendă de 200 de florini. Vedem de aici că Voievodul era conştient că numai un cler cu o adevărată viaţă spirituală putea călăuzi corect poporul şi face faţă propagandei calvine şi catolice”.

3. „La 23 august 1595, la Călugăreni, domnul Mihai Viteazul, îi învinge pe otomani, datorită credinţei în Dumnezeu şi abilităţii domnitorului. Victoria răsunătoare a voievodului valah stârneşte admiraţia întregii lumi creştine şi dă speranţe de eliberare locuitorilor din Albania, Bulgaria, Serbia, Bosnia, Grecia, ţări chinuite de turci, care-şi puneau speranţa în Mihai Viteazul ca într-un „înger de mântuire” numindu-l cum menţionează BălcescuSTEAUA DE LA RĂSĂRIT”. Inclusiv Papa Clement al VIII-lea l-a numit „CAVALER AL LUI HRISTOS” şi „APĂRĂTOR AL CREŞTINĂTĂŢII”. Primeşte de la Cardinalul de Bari mâna dreaptă a Sf. Nicolae îmbrăcată în mănuşa de mărgean pe care avea să o poarte cu credinţă în toate bătăliile. Astăzi mâna Sf. Nicolae se află la Biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti”.

 

Mihai Viteazul (1558-1601),

a fost un boier român, care a deţinut dregătoriile de bănişor de Strahaia, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, înainte de a ajunge domnul Ţării Româneşti. Pentru o perioadă (în 1600) a fost conducătorul de facto al celor trei mari ţări medievale care formează România de astăzi: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania. Figura lui Mihai Viteazul a ajuns în panteonul naţional românesc după ce a fost recuperat de istoriografia românească a sec. al XIX-lea, un rol important jucându-l opul Românii sub Mihai Voievod Viteazul a lui Nicolae Bălcescu. Astfel voievodul a ajuns un precursor important al unificării românilor, care avea să se realizeze în sec. al XX-lea. La 9/10 august 1601, la 3km. de Turda, Mihai Viteazul este ucuis de generalul Basta Gheorghe. Capul său este luat de unul dintre căpitanii săi şi înmormântat de Radu Buzescu la Mănăstirea Dealu, lângă Târgovişte. Pe lespedea de piatră de la Mănăstirea Dealu stă scris: „AICI ZACE CINSTITUL ŞI RĂPOSATUL CAPU AL CREŞTINULUI MIHAI, MARELE VOIEVOD, CE A FOST DOMN AL ŢĂRII ROMÂNEŞTI, ŞI ARDEALULUI ŞI MOLDOVEI”.

Părintele Ilie

 

 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.