Cel iubit

Nu că m-a lăsat memoria, ori să credeți poate că nu îmi aduc aminte, dar pur și simplu am făcut act de prezență fără să conștientizez, așa e o naștere, noua ființă intră în lume fără să ia seama, e treaba celorlalți deja născuți și capabili să observe și să consemneze fenomenul, în 23 august 1944, când se zice că m-aș fi născut eu erau bombardamente în București, tot de la alții și de prin cărți știu asta, bineînțeles că bubuiturile se auzeau și la Chitila, chiar și la 16 Februarie, cum mândru se numea cartierul unde s-a petrecut atunci ce vă spui acu’, acolo locuiau ai mei, bănuiesc că nu-mi venise sorocul să mă îmbrățișeze lumina sfântă a vieții, dar presupun că mama s-a speriat și a scos la iveală prematurul, adică pe mine, ce să facă sărmanii părinți, s-au pomenit pe nepusă masă cu un prunc ambiguu, nici că trăia nici că murea, ce-o vrea Domnul, s-au resemnat oarecum, și i-au zis Teo, auziseră că asta ar însemna ,,Cel iubit de Dumnezeu”, poate Cel de sus își face milă și îi croiește drum alături de ei, l-au luat și l-au dus undeva în Mehedinți, rădăcinile lor erau mai tari și li se văd și azi pe meleagurile alea, cum-necum făcu Domnul ca mogâldeața zisă Teo să prindă vigoare, pe la vreo 10 luni arăta chiar a om, Teo încolo, Teo încoace, i-a priit aerul oltenesc puiului de om, poate nu creștea chiar ca în basm, cât alții într-un an el într-o zi, chestia e că se înzdrăvenea văzând cu ochii, au văzut și cei ce l-au zămislit, hai să-l declarăm și-au zis ei între ei, să mergem la sfatul popular, vorbe drepte și înțelepte au rostit și hotărât, zis și făcut în sfânta zi de 29 iunie 1945, adică de Sfinții apostoli Petru și Pavel, ar fi vrut să-l treacă în acte cu unul dintre aceste nume, era logic, dar în cazul ăsta logica pica învinsă de realitate, când îi spuneau copilului Teo i se lumina nu doar chipul ci tot cerul și pământul, jur-împrejurul prindea viață când râdea copilul cu gura până la urechi, nu puteau să-l numească altfel decât Teo și Teo a rămas, în ’46, pe 29 iunie, când l-au sărbătorit de 1an dolofanul părea de doi, nu a fost o problemă ca la 23 august să-l aniverseze din nou, obiceiul a început să devină tradiție astfel, tradiție este și în zilele noastre, chiar de vi se pare de mirare vă mirați degeaba, nea Teo pe 29 iunie a.c. a împlinit 74 de ani, iar azi, 23 august, după aproape două luni, să-i mai spunem o dată LA MULȚI ANI, aniversează 75…


Firiță Carp / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.