Conferință Parcelări private în nordul capitalei

Conferință Parcelări private în nordul capitalei cu istoric de artă dr. Oana Marinache, Miercuri, 2 octombrie 2019, în intervalul 18:30 – 19:30, la Seneca Anticafe, Strada Arhitect Ion Mincu nr. 1

Dezvoltarea Bucureştiului înspre nord reprezintă una dintre cele mai interesante etape istorice din perioada recentă a orașului. Dacă la începutul secolului al XIX-lea, moșiile din această zonă aparțineau Mănăstirilor Sf. Sava și Sf. Spiridon Vechi, care ofereau terenuri embaticarilor, situația se schimbă mult după secularizarea averilor mănăstirești. Primele inițiative de parcelări private apar chiar din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, avându-i ca „autori” pe arhitecții Carol Benisch, Louis Blanc și inginerul G. Duca, care se adresează păturii de mijloc, funcționari și comercianți.

De la aceste afaceri private din zona Șoselei Bonaparte (azi Blvd. Iancu de Hunedoara) interesul se îndreaptă treptat spre Șoseaua Jianu/Blvd. Aviatorilor și Ulița Herăstrăului/Calea Dorobanți. Parcelarea moșiei familiei de către Alexandru Filipescu, vânzarea tuturor loturilor (1912-1913) și acoperirea cheltuielilor edilitare (1915), într-un interval de timp foarte scurt dovedesc puterea financiară și prestigiul unui singur proprietar, exponent al uneia dintre cele mai importante familii boierești și princiare din secolul al XIX-lea. Povestea sa de succes va inspira alte noi proiecte, dar Primul război Mondial dă peste cap planurile celorlalți investitori privați.
În perioada ante- și interbelică instituțiile publice (Primăria Municipiului București, Ministerul de Finanțe, Ministerul de Interne, Ministerul de Război, Societatea Comunală de Locuințe Eftine) și societățile comerciale/de asigurări/bancare devin dezvoltatorii principali în zona de nord.
După război, cererea de construcții private este în continuă creștere, terenurile virane intrând sub incidența Legii împroprietăririi și proprietarii solicitând facilitățile fiscale (înjumătățirea taxelor de construcție) oferite de stat. Autoritățile impun reguli clare pentru deschideri de străzi noi, alinieri, retrageri, regim de înălțime, uneori chiar stiluri arhitecturale. Totuși apar uneori neînțelegeri între
autorități și parcelatori sau chiar între parcelatori și proprietarii noilor loturi, observând și cazuri în care parcelările nu se mai realizează. După Marea Criză Economică, constatăm o revigorare a solicitărilor de parcelări private, însă pe suprafețe mult mai mici de teren.

Participarea este gratuită, proiectul cultural „Parcelări publice și private 1890-1940” a fost inițiat de Asociația Istoria Artei și beneficiază de finanțare din Taxa Timbrul Arhitecturii 2019 al Ordinului Arhitecților din România

 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.