Evenimentul „Ziaristul român – promotor al Marii Uniri” a celebrat 100 de ani de jurnalism profesionist (IV)

Continuăm să prezentăm alocuțiuni susținute la  evenimentul de sărbătorire a 100 de ani de la înființarea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România reîntregită. El s-a desfășurat în Sala de concerte de la Radio România, reunind peste  600 de jurnaliști din țară, din zonele istorice limitrofe granițelor noastre și din diaspora, în prezența unor ambasadori, miniștri, oficialități ale statului, parteneri și sponsori ai breslei.

 IULIANA GOREA COSTIN 

Stimate Domnule Președinte,

Excelențele Voastre,

Onorată asistență,

Evenimentul Ziaristul român-promotor al Marii Uniri,  la care am fost invitați să  participăm astăzi este înainte de toate un motiv de reflecții   la  mii de destine și  fapte, la pagini de istorie.

Or, ziaristul a fost dintotdeauna un semănător, care,  a trebuit să înainteze,  deseori,   prin  viscol și  furtuni, pentru a   susține idealuri și  principii, a promova și apăra  valorile naționale și general – umane,  pentru a apropia   evenimente de cotitură în destinul unui popor. 

Despre idealuri,  Ionel  I.C. Brătianu  la anul 1927 afirma către  profesorii și elevii de  la Colegiul  Național “Sfântul Sava” :

“Opt sute de ani am avut idealul pe orizontală să ne strângem cu toţii laolaltă în aceeaşi patrie. Am realizat aceasta în 1918. Acuma avem idealuri de construire pe verticală, pentru ca prin cultură şi civilizaţie să justificăm în faţa omenirii şi a istoriei posesia acestui pământ. De aceea sunteţi dumneavoastră la şcoală ca să învăţaţi şi apoi să creaţi cultură şi civilizaţie !”

Consider că această afirmație se referă și la ziariști, pentru că cei consacrați acestei activități umane au fost și rămân dintotdeauna  dascălii   societății.

Cu regret, întrucât  românii din Basarabia n-au avut prea mult   posibilitatea de a se bucura   de  Marea Unire,  ziariștii din acest spațiu românesc au trebuit să continue, în condiții de loc propice,  construcția atât pe orizontală cât și  pe verticală: să cultive  idealul de unitate națională, să  promoveze valorile românești,  să fie creatori de cultură și civilizație, să apere democrația pluralistă,  statul de drept, supremația legii.

În contextul Sărbătoririi a 100 de ani de jurnalism profesionist în România, aduc sincere felicitări Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, președintelui ei,  domnului Doru Dinu Glăvan, pentru efortul de a   revigora   filiala UZPR  la Chișinău,  prezența delegației căreia  la acest eveniment o salut, și pentru ideea de a edita cu această ocazie volumele Din Basarabia,  Poeme alese din creația lui Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi și Nicolae Dabija.

La 30 de ani de la adoptarea legii cu privire la limba română în grafia latină în Moldova din stânga Prutului, eveniment  despre care Grigore Vieru spunea că este „dreptate cea dintâi prin care se revarsă iubirea lui Dumnezeu”, apariția acestor volume la editura UZPR este un omagiu adus tuturor celor care  și-au consacrat întreaga activitate  idealului de unitate națională.

Cu permisiunea dvs. amintesc  că prin opera și poziția sa  patriotică  poetul  Grigore Vieru a făcut mai mult decât mii de politicieni pentru unitatea românilor  de pretutindeni. Dumitru Matcovschi, a fost cel, care în calitate de redactor al revistei Nistru, a avut curajul încă în  aprile 1988 să publice  eseul lingvistului  Valentin Mândâcanu, întitulat  „Veșmântul ființei noastre”,   care a declanșat Mișcarea de Eliberare Națională din Basarabia. Nicolae Dabija, este redactorul săptămânalului „”Literatura și arta”, care întreține de decenii focul aprins al conștiinței naționale. Ziariști și poeți, poeți și ziariști, martiri ai timpurilor noastre Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Nicolae Dabija,  alături de  alți confrați în ale scrisului,    sunt cei care și-au sacrificat viața pe altarul Limbii Române, sunt cei care au dat glas nu doar luptei și suferinței,  ci   și dorului, înăbușit de secole,  a românului basarabean  de Țara-mamă:

„Din Basarabia vă scriu, dulci frați de dincolo de Prut,/Vă scriu cum pot și-i prea târziu,/ Mi-i dor de voi și vă sărut.”/Gr.Vieru

„Doru-mi-i de dvs, ca unui zid de o fereastră.”/Nicolae Dabija

„Trecută prin foc și prin sabie,/ Trădată, furată mereu, /Ești floare de dor, Basarbie,/ Ești lacrima neamului meu.”/Dumitru Matcovschi

Mulțumindu-vă că țineți aproape românii, rămași în afara tării fără voia lor, îmi exprim  convingerea că presa, mass-media, ziaristul, de facto,  nu constituie puterea a parta,  ci cea dintâi, chemată să hrănească spirite, să vegheze la sănătatea morală, să modeleze conștiințe.

La mulți ani,  stimați reprezentanți ai acestei nobile profesii, la mulți ani Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România!

NICOLAE BĂCIUȚ

Onorată asistență, e o onoare și o provocare pentru mine să fiu astăzi aici. Nici nu știu prin ce miracole am fost extras din lumea aceasta largă a presei în care se găsesc mulți oameni de presă mai valoroși decât mine, dar în urmă cu vreo două ceasuri, președintele Doru Dinu Glăvan zice: ”Nicule, te invit să vorbești la manifestarea noastră, dar nu mai mult de două minute”. Dumnezeule, am crezut că glumește!

Cum să vorbești despre Centenar în nici două minute? Probabil că a avut în vedere faptul că am făcut câteva mii de reportaje pentru TVR în 100 de secunde și a zis: ”Gata, l-am prins, îl mai pun o dată la treabă”. O să vorbesc 100 de secunde!

Dar mă gândesc la colega jurnalist care l-a întrebat pe badea Ion: ”Bade Ioane (făcând omul venerabila vârstă de 100 de ani), cum e la 100 de ani? Acesta i-a răspuns hâtru: ”Domnișoară dragă, dar ce mai înseamnă astăzi 100?”

Ce înseamnă pentru presa românească 100? Dacă ar fi să extrag eu câteva repere ale presei, sigur într-o 100 de secunde, n-aș putea să nu mă întorc în timp înainte de 100 și să evoc momentul 1894 pentru că atunci, la București, Caragiale, Slavici și Coșbuc au fondat revista ”Vatra”, care avea o țintă extraordinară: revista se face la București pentru românii din Transilvania. Și atunci conta ca presa să apară la București, dar să fie citită în provincie. Ce m-aș bucura să fie și invers, ca presa noastră din provincie s-o citească și cei din București.

A fost un moment extraordinar! 44 de numere a apărut revista ”Vatra”, dar ea a scris și a rămas în istorie. Și noi, mureșenii, nu ne-am lăsat!

În 1971 am scos din lada de zestre Vatra lui Caragiale, Slavici și Coșbuc și a apărut revista ”Vatra” – revistă de cultură, care apărea la Târgu Mureș, așa era în sloganul nostru publicitar: ”Pentru toată țara”!

Romulus Guga a făcut atunci un lucru extraordinar, și chiar eu l-am etichetat atunci, ca fiind cel care a descălecat presa românească la Târgu Mureș.  În 2009 am reînnodat firul, pentru că revista Vatra, cea pe care eu am cunoscut-o și la care am lucrat 20 de ani se îndepărtase de programul ei și pentru că nu mai răspundea nevoii mele de acasă, am făcut ceea ce pare neverosimil pentru presa de astăzi, am început să editez o revistă singur – se cheamă Vatra Veche, care apare de 11 ani, lunar.

Dar eu sunt un recidivist, fiindcă în liceu, în ultima bancă, acolo unde ne plictiseam la orele de română, am început să scriu cu un coleg de mână revista Unirea Times.  Era în 1974. Colegul era din Unirea și ne-am zis noi dacă este New York Times, de ce n-ar fi Unirea Times. A fost prima publicație pe care am făcut-o, ca apoi chiar la New York să scot o publicație într-un singur număr în perioada unei burse. Se chema Noul Pământ!

Aș vrea să vă pot vorbi despre 200 de ani de presă românească. Mă întreb ce vor spune peste 200 de ani cei care vor veni într-o astfel de sală, judecându-ne pe noi. Dacă mai știm ce este respectul pentru gramatică, dacă mai știm ce e respectul pentru adevăr. Mă întreb, așadar, ce va fi nu acum, mâine cu presa noastră, ci ce va fi în viitor!

Sigur, veți spune că presa pe hârtie o să dispară. O să dispară! Dar ceea ce vreau eu să spun acum și nu vreau să fac profeții este că secolul XXII va fi al presei sau nu va fi deloc.

Și atunci mă întorc la o poezioară a unui confrate care a zis: ”Presa te ridică, presa te coboară, presa e dimineață, presa este seară, presa este ziuă, presa este noapte, presa este Făt-Frumos, care n-are moarte”.

La mulți ani presei românești la Centenar! La mulți ani presei oriunde s-ar afla!

 

Despre autor

Articole asemănătoare

Posted On 19 oct. 2019
, By

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.