William Shakespeare a fost cel mai mare dramaturg al tuturor timpurilor. Piesele sale sunt vii în memoria noastră culturală și au fost interpretate în întreaga lume. Dar William Shakespeare (1564-1616), omul, a rămas o figură evazivă și chiar misterioasă. A lăsat în urmă o documentație succintă despre viața sa – fără scrisori, manuscrise și doar șase semnături, toate scrise altfel.
În cuvintele lui Charles Dickens : „Viața lui Shakespeare este un mister plăcut și eu mă cutremur în fiecare zi ca nu cumva să apară ceva nou despre el”.
Băiatul neșcolit din Stratford-Upon-Avon
Controversele despre băiatul din Stratford-Upon-Avon ( un oraș din comitatul Warwickshire, regiunea West Midlands, Anglia) au apărut încă din timpul vieții sale, pentru că cei mai mulți dintre critici s-au întrebat cum este posibil ca un bărbat care nu a mers la universitate a putut să scrie atât de bine? Se spune că a folosit nu mai puțin de 37.000 de cuvinte în operele sale și a îmbunătățit dicționarul limbii engleze cu cel puțin de 300 de cuvinte noi.
Sun „teoria logicii snobului”, de-a lungul secolelor, savanții au încercat să găsească mai mulți oameni învățați care se potrivesc mai bine viziunii lor nobile despre Shakespeare. Dar, se pare, că toate presupunerile și teoriile despre personajul misterios au eșuat. Shakespeare a fost Shakespeare și nimeni altcineva.
Începuturile lui William Shakespeare
Aceste slăbiciuni au fost alimentate de concepții greșite despre copilăria și viața lui Shakespeare. Născut în 1564, tatăl său nu era un măcelar analfabet, așa cum este adesea raportat, ci un om de afaceri de succes, proprietar de terenuri și creditor, care deținea numeroase birouri.
Când criticii se întreabă cum un om care nu a mers niciodată la facultate ar putea cunoaște atât de multe lucruri despre lege, viață și medicină, Ackroyd notează faptul că Shakespeare a învățat din mers. De exemplu, după ce fiica sa Susanna s-a căsătorit cu un doctor, găsim multe referințe la practici medicale în operele sale. Majoritatea pieselor sale se bazează pe povești existente, pe care orice om precum Shakespeare le-ar fi învățat de-a lungul anilor.
Și-a păstrat viața de familie departe de carieră
Se pare că Shakespeare nu le-a oferit prea multe informații contemporanilor săi despre viața sa de familie. Se spune că și-a păstrat viața profesională în Londra, iar viața familială în Stratford, iar cele două nu au interferat niciodată. Această atitudine secretă poate fi explicată prin faptul că o mare parte a familiei sale era cunoscuți ca simpatizanți catolici și au ales să trăiască liniștit în Anglia protestantă. De fapt, unii cred că Shakespeare însuși a primit comuniunea catolică pe patul său de moarte.
Când Shakespeare a murit în Stratford, nu a fost un eveniment. Nimeni nu a venit din Londra, nu au existat poezii, nici elogii, nici lacrimi naționale – era doar tăcere și nimic mai mult. Un contrast izbitor cu ceea ce s-a întâmplat atunci când Ben Jonson, Francis Bacon, Spenser, Raleigh sau ceilalți oameni literali contemporani cu Shakespeare au plecat din viață!
Îndoielile lui Wilmot
Toate acestea au făcut pe mulți să creadă că „omul din Stratford” nu a fost autorul pieselor lui Shakespeare. Primul care care a dat tonul acestor presupuneri a fost reverendul James Wilmot (1726-1808), un cleric Warwickshire care locuia lângă Stratford.
Îndoielile lui Wilmot erau provocate de incapacitatea sa de a găsi o singură carte a lui Shakespeare, în ciuda căutării în fiecare bibliotecă privată, într-o rază de cincizeci kilometri de Stratford. De asemenea, el nu a putut găsi nici un fel de informații autentice despre Shakespeare.
La zece ani după moartea lui Shakespeare, alți candidați au fost numiți „autorii” reali
Primul candidat ca autor „adevărat” al lucrării lui Shakespeare a fost omul de stat și filozoful Sir Francis Bacon (1561-1626). Următorii candidați i-au inclus pe Edward De Vere (1550-1604), un avocat instruit în Cambridge și un poet de succes care a avut propriul său teatru. Unii îl indică pe Christopher Marlowe (1564-1593), scriitorul de război, pe care istoricul Shakespeare îl cunoștea fără îndoială. O altă alegere este Mary Sidney Herbert, contesa de la Pembroke, o poetesă din secolul al 17-lea.
Cu toate acestea, după o inspecție succintă, specialiștii au ajuns la concluzia că toate aceste alegeri nu pot fi reale.
William Shakespeare lasă niște indicii subtile
Monumentul funerar al lui Shakespeare, construit la scurt timp după moartea sa, într-un cimitir din Stratford, ne oferă indicii că omul din „Stratford” și Shakespeare erau unul și același. Nu numai că asemănarea arăta ca portretul gravat din Primul Folio, dar epitaful este în clasicul spirit al lui Shakespeare:
”Prietene, pentru numele lui Dumnezeu, abţine-te să sapi după praful închis aici. Binecuvântat fie acela care cruţă aceste pietre. Şi blestemat fie acela care îmi mută oasele”.
Așadar, misterul despre cel care a fost William Shakespeare nu este unul real, ci a fost creat, probabil, din indolență sau chiar pentru a susține”teoria logicii snobului”. Aceasta din urmă susține ideea că un om oarecare, fără prea multă școală, nu ar fi putut scrie așa cum a făcut-o Shakespeare, dar trebuie să ne obișnuim cu viața, care are foarte multe surprize pentru cei care nu văd dincolo de limitele impuse de societate.
Cine a fost adevăratul William Shakespeare?
Romeo şi Julieta, Henric al V-lea sau Visul unei nopți de vară sunt doar câteva dintre celebrele opere literare semnate William Shakespeare, cel mai mare scriitor englez. În jurul acestui scriitor s-au născut diverse controverse, adevărate teorii ale conspirației, care au încercat de-a lungul timpului să explice cine a fost cu adevărat William Shakespeare.
Continuare pe efemeride.ro