Duioșie și cutezanță, dincolo de hotarul gândurilor

Petru Dan Lazăr

Petru Dan Lazăr s-a născut la Timișoara în anul 1946, din părinți iubitori de carte, ambii cu ambiția mărturisită de a-și face un rost din bogăția cuvântului scris și rostit. Curând după botezul noului venit în această lume, botez oficiat în Catedrala Ortodoxă din metropola bănățeană chiar de către  Mitropolitul Banatului din acea vreme, Înalt Prea Sfinția Sa dr. Vasile Lăzărescu, famila a luat drumul meleagurilor dobrogene și moldovenești, unde viitorul poet și prozator, Petru Dan Lazăr,  avea să-și petreacă o parte din copilărie, iar apoi adolescența, tinerețea și maturitatea în Muntenia. Soarta tânărului, care avea să devină autorul unor volume, între altele, “Evadare din absurd”, “Cuib în smog” și “Irisul din ochiul ciclopului”, a urmat traiectoria  avatarurilor dintr-o epocă marcată de evenimente cunoscute mai târziu ca fiind cele din anii primului Canal Dunăre- Marea Neagră,  apoi cacele din anii de răzvrătire împotriva încătușării comuniste, urmate de nesfârșitele interogatorii din beciurile Securității pe care tânărul le-a îndurat cu prisosință.Libertatea câștigată cu nemăsurate jertfe, apoi anii cu duioase aduceri aminte din clipe de fragedă cugetare,dincolo de hotarul gândurilor,i-au adus speranțe, dar i-au ridicat și alte multe întrebări cuprinse în cele încredințate tiparului și imaculatului alb al colii de hârtie.

Petru Dan Lazăr se constituie pe întregul parcurs al  demersului poetic, în confesiuni de-a lungul a două epoci: una într-o lume a cugetărilor ferecate și cea a pașilor cutezanței, de multe ori într-o confruntare cu deziluzia sau poate zădărnicia, dar care i-au conferit autorului consistența maturității. Scriitura maturității în discuție, uneori dens protestatară,cuprinsă într-o lirică adesea robustă,îl legitimează ca pe un nonconformist, deși uneori ușor neconform cu dinamica cotidiană. Autorul e pe de-o parte înclinat a scruta destinul semenilor, sau a reveni cu nostalgie asupra unei tinereți adesea greu încercate, aidoma finlandezului Uuno Kailas, pentru a deveni apoi contestatar de factura unui Werner Bergengruen, cu uimitoare accente tăioase, de o precizie matematică, rar întâlnite pe meridianele noastre și cu atât mai puțin la actuala generație de poeți, accente, repet, care străbat metodic acuratețea creației lui Petru Dan Lazăr,în volumul „Evadare din absurd”, apărut în 2018 la Editura (E9) Nouă .:(„În puterea incomensurabilă a nopții / Eu sunt rebelul cvasi vagabond / Un diavol deghizat în om al străzii /Sau înger mitoman cu aripile frânte” („Scame”, din volumul „Evadare din absurd”)sau „Rămâi cu bine, prieten manechin, /Să bem la despărțire o cupă cu venin; /…..Și iată călărețul falnic, din aramă, / Sosit dintr-o halucinantă dioramă, / Cum trec sleiții de gânduri și putere, / Prin mine însumi, ca printr-o părere.” („Dioramă” din volumul “Cuib în smog”). Întâlnim în creația lui Petru Dan Lazăr nuanțe de revoltă din lirica lui Bergengruen:“Unde-i norodul să poată, nevătămat, îndura: /Zilnic hrana ne fuse, ani de-a rândul, minciuna. / …Dangăt de clopot și steaguri în fâlfâire nebună. / Că nu din legile moarte preț și osândă se-adună” (“Minciuna”,trad.în românește de Amza Argintescu), dar întâlnim și în poetica lui Uuno Kailas, aceleași accente de răzvrătire:(„Acesta-i vinovatul…fără nici o vorbă, privindu-ne se-ntoarce, spunând: privește-ncoace. /Acesta-i vinovatul, ce va fi-mpușcat”), care apar în demersul poetic al lui Petru Dan Lazăr, mult mai subtil ca nuanță, ilustrând revolta, în alternanță cu resemnarea atunci când e „…prințul unei țări de peste lume / Cu aisberguri din epoca de piatră / Și … un câine rătăcit de șatră / Menit să-mi roadă oasele postume. / Am evadat din turn, bătrân și singur / Pe țărmul rob făgăduitelor corăbii, /Când firul vieții mi se scurgea din vene / În tropot de cai și-ncrucișări de săbii(„Prinț” din volumul „Cuib în smog”)…,înfățișând realități paralele, în lumi paralele, suferințe izvorâte din fuga de adevăr a unor spirite responsabile dintr-un veac ce a trecut (i)repetabil într-altul. Esențial e de semnalat că totuși nimic din lirica lui Petru Dan Lazăr nu este convențional sau deja-vu. Autorul justițiar,bun cunoscător al liricii universale moderne nu se cantonează în forme rigide de exprimare,ironia și autoironia se succed într-un parcurs de o precizie relevantă: „În mijlocul unui ocean imens / Un albatros venit de nicăieri/S-a prăbușit epuizat în poveste /Pe puntea corăbiei mele în derivă. / …Aripile au fost cândva ale mele / Eu le-am purtat într-o viață trecută / Când jucam rolul unui înger nebun / Cu care mă identificam perfect. / Un diavol mi-a tăiat aripile cu maceta / Și le-a azvârlit în spirala furtunii. („Bref”, din volumul „Evadare din absurd”). De reținut este de asemenea că realitățile adesea crude alternează cu momente de duioșie care vin spre cititor pe toată întinderea operei sale, cu ușurința cu care poetul acum în deplină maturitate a creației, își mânuiește condeiul. Aproape tot ce ne comunică Petru Dan Lazăr, se constituie într-o lecție de viață, alteori transpunându-ne însă într-o lume, pe care o vede prăvălită în abisul apocalipsei, mai cu seamă atunci când ne cheamă„Să ne imaginăm / Că suntem arestați preventiv / La domiciliu / În baza unor suspiciuni rezonabile. / ….Să ne imaginăm / Că trăim fericiți într-o lume paralelă / În care am fost absolviți de orice vină, / În lipsa unor indicii temeinice, / Definitiv și irevocabil. / (“Evadare din absurd” Exerciții de memorie”). Citindu-l pe autorul Petru Dan Lazăr, inevitabil te încearcă senzația că vrea să lase în urmă o povară, un sentiment mistuitor, privind parcă mânios în urma sa, aidoma „tinerilor furioși” din prima jumătate a veacului trecut. Totuși Petru Dan Lazăr caută ordinea cuvintelor, dincolo de hotarul gândurilor, atunci când …/clovnii viitoarelor generații / Să-și lungească ochii și colțurile gurii / Într-un râs dement, până ce vântul / Va spulbera cenușa chipurilor triste (“Vremea sacrificiului” din volumul “Evadare din absurd”). Spiritul de frondă e omniprezent în volumele semnate de el, dar e prezent și simțul datoriei civice și o conștiință realmente europeană, acumulate în anii dăruiți literelor și mersului vieții într-o țară în plină renaștere. Imaginile sale sunt într-o permanentă mișcare, susținute de simboluri sistemice, demersul său păstrând intactă valoarea comunicării, lăsând loc speranței care remodelează o lume venită dintr-un anotimp de încătușare, cât un veac. Petru Dan Lazăr este poetul mereu sincer și laborios, în ciuda cinismului pe alocuri fermecător, dar mai ales prin mesajul său, originalitatea comunicării și impactul cu iubitorii de carte bună, crezul autorului, într-o lume față-n față cu legi și nelegiuiri.      

                                                                                                                  Gery Binder

Laureat al Ordinului Ziariștilor cls. I Aur 

 

 

 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.