Iosif Visarionovici Djugaşvili-Stalin – „mielul” social-democraţiei

Unul din marii monştri ai istoriei,  încă de atunci face dovada unui dezechilibru psihic de tip criminal: atunci când Lenin sau Troţki recomandau lichidarea adversarilor revoluţiei bolşevice cu un glonte în ceafă, Stalin recomanda lichidarea nefericitului adversar cu o lovitură de topor în cap după care trupul acestuia să fie strivit cu un camion de mare tonaj (Johnson, 2014). Este semnificativ acest tip de gândire pentru echilibrul mental al unui om. Lenin a înţeles târziu potenţialul catastrofal-distructiv al acestui om dar nu a mai avut puterea şi timpul necesar să îl revoce din demnităţile politice unde care tot el îl ridicase deoarece a murit în timpul celui de a treilea atac cerebral la 21 ianuarie 1924. După succesul Revoluţiei Bolşevice din octombrie 1917 Stalin se căsătoreşte legal a doua oară, de această dată cu Nadia Allilueva în anul 1919. Din această căsătorie vor rezulta copii Vasili şi Svetlana. Dar la 9 noiembrie 1932 soţia sa Nadia se sinucide folosind un pistol. Motivele suicidului acesteia se pare că au avut la bază groaza, sila şi disperarea de a trăi în neputinţă alături de un mare monstru criminal al istoriei. Stalin a înţeles acest lucru şi se pare că dorind să o pedepsească peste moarte nu ar fi participat la toate funeraliile Nadejdei.

După această nouă lovitură destinologică Stalin devine un criminal de neoprit, o fiară cu chip de om ascunsă după un chip de ţăran sfătos care pufăia tacticos din pipă. Trigger-ul orororilor din 1937 a fost uciderea lui Kirov un membru marcant al partidului bolşevic. Opinia publică fiind avizată cu privire la polarizarea sistemului de putere în partid a fost încredinţată chiar de la acea vreme că asasinarea la 1 decembrie 1934 lui Serghei Mironovici Kostrikov Kirov a fost ordonată chiar de Stalin dar niciodată nu s-a probat nimic pentru că nu se putea realiza o astfel de anchetă. Oricum Stalin foloseşte acest prilej propice pentru a ordona procesele mascaradă căreia aveau să-i cadă victime toţi marii intelectuali ruşi, foştii revoluţionari, menşevicii, moderaţii, militarii precum şi mulţi dintre tovarăşii săi de drum bolşevicii. El personal a semnat plin de satisfacţie zeci de mii de condamnări la moarte. Atunci când a obosit în această activitate a delegat pe Molotov şi Biroul Politic să continue sinstra ocupaţie care îi distra teribil. Pe Troţki creatorul Armatei Roşii şi fost membru al Biroului Politic îl urmăreşte până în Mexic unde acesta se ascunsese şi îl asasinează prin intermediul unui ucigaş plătit. Acesta era numitul Ramon Mercader comunist spaniol şi agent N.K.V.D.

Lichidarea lui Troţki fondatorul Armatei Roşii s-a realizat conform imaginaţiei criminale produsă şi propusă de Stalin: asasinul a folosit un piolet de alpinism (arată ca un topor) cu care l-a lovit în cap pe Troţki. Începând cu data de 2 iulie 1937 la ordinele lui Stalin, transmise prin marele criminal al naţiunii ruse Nikolai Ejov- şeful N.K.V.D., Biroul Politic nici nu mai menţiona numele inculpaţilor pentru condamnările la moarte. Se dădea un ordin emis şi parafat de Biroul Politic precum cel emis la 30 iulie 1937 când regiunile Uniunii Sovietice aveau repartizate norme de zeci şi sute de mii de condamnaţi la moarte şi deportaţi. Nu interesa conducerea de partid cine erau cei omorâţi decât în mod excepţional. Sigur că Stalin nu era singurul creier care ordona şi opera aceste masacre dar el supraviza de la nivel central tot ansamblul acestui democid pe care tot îl inventase. Cei cinci tovarăşi simpatici care au preluat puterea Biroului Politic prin delegare au fost Stalin, Molotov, Voroşilov, Kaganovici şi Ejov. Ca oricare alt mare criminal al umanităţii Stalin nu-şi va recunoaşte niciodată şi sub nici o formă participarea la sutele de mii de execuţii şi deportări şi va căuta să-l incrimineze doar pe Nikolai Ejov şeful N.K.V.D. ca fiind executantul şi decidentul principal al crimelor din acea perioadă.

Pentru a da satisfacţie opiniei publice Stalin procedează cu Ejov la fel cum procedase şi cu sinistrul Henrich Iagoda autorul Holodomorului din Ucraina şi fost şef al poliţiei secrete. Stalin îl execută pe Ejov şi arată poporului că totuşi dacă acest om se făcuse vinovat de un oarecare ,,exces de zel” bineînţeles că Biroul Politic nu cunoştea nimic din acele atrocităţi în masă în care oamenii erau deportaţi în Gulag sau executaţi sumar în grupuri foarte mari. Nu va trece mult timp şi îl va aduce la şefia N.K.V.D. pe Lavrenti Pavlovici Beria un alt mare călău gruzin care va proceda cu populaţia Uniunii Sovietice în acelaşi mod ordonat de Stalin dar ceva mai discret. Din ordinul lui Stalin şi a Biroului Politic, Beria a pus în operă printre alte crime înfiorătoare şi lichidarea cetăţenilor străini aflaţi în prizonierat şi astfel în primăvara anului 1940 au fost masacraţi în pădurea de la Katyn 22.500 de cetăţeni polonezi (cei mai titraţi ofiţeri ai armatei poloneze şi intelectualii de cel mai înalt nivel).

Personalitatea lui I.V.D. Stalin.

Definită prin structură internă, în viziunea lui Allport (1937) – „Personalitatea este organizarea dinamică în cadrul individului a celor sisteme psihofizice care determină gândirea şi comportamentul său caracteristic” (Zlate apud Allport, 2009). După o definiţie pozitivistă emisă tot de către Allport aflăm că „personalitatea este conceptualizarea cea mai adecvată a comportamentului unei persoane în toate detaliile sale pe care omul de ştiinţă o poate da la un moment dat” (Mc Clelland, 1951). Conform abordării structurale a lui Karl Leonhard cu privire la personalitate putem afirma că Stalin se înscrie în perioada tinereţii, până la moartea primei sale soţii, în categoria personalităţilor accentuate. Pentru a explica sumar nivelurile personalităţii ca sistem de referinţă vom prezenta definiţia lui Sigmund Freud cu privire la cele trei instanţe intime şi anume: Sinele, Eul şi Supraeul. Sinele reprezintă polul pulsional al personalităţii, rezervor principal al energiilor psihice. Exponent al lumii interioare şi al experienţei subiective. Sinele integrază conţinuturi psihice inconştiente, unele moştenite şi înăscute, altele dobândite şi refulate. Sinele este depozitar al tendinţelor instinctive, predominant sexuale şi agresive (expresie a instictelor vieţii şi morţii). Structura şi funcţionalitatea Eului sunt corespondente structurii şi funcţionalităţii personalităţii. Eul este nucleul personalităţii, sistemul ei central (consubstanţial personalităţii); apare şi devine odată cu personalitatea.

Stratul conştient al psihicului egoul operează pe baza principiului realităţii; funcţionează pe baza gândirii logice şi face tot posibilul pentru a asigura individului, existenţa normală, echilibrată, sănătoasă. Eul este substructura personalităţii care integrează cunoştiinţele şi imaginea despre sine. Organizează cunoaşterea şi veghează conduita în funcţie de baza afectiv motivaţională. Supraeul este instanţa personalităţii ce are în componenţă norme etice morale standarde sociale ce exercită o funcţie verificatoare o presiune cenzurantă asupra tendinţelor deviante ale personalităţii. Supraeul reprezintă partea morală, sentimentul binelui şi răului, şi este format prin învăţarea socială încă din copilărie, manifestându-se ca un produs al socializării şi vehicul al tradiţiiloro culturale (Petru., Alexandrescu, 1999). În lumina explicaţiilor listate mai sus, despre dinamica relaţiilor sine-eu-supraeu la dictatorul Stalin se poate spune că: Stalin are o structură a sinelui natural-sălbatică, patologic-pulsională şi care intră în contradicţie şi competiţie cu eu-l acestuia pentru resursele realităţii. Este un om a cărui energie negativă şi compromisă a id-ului se exprimă liber dar patologic.

Sinele lui Stalin presează şi încolţeşte eu-l care ar dori să funcţioneze logic, bazat pe cunoaştere şi normalitate. Însă „identitatea sălbatică” a acestui sine ia conducerea de fiecare dată şi va fi la originea unei „fierberi” interioare, a unui „sistem de tip bielă-manivelă” în care tanathos pulsiunea morţii va alterna ascensiunea la conducere cu eros-pulsiunea vieţii şi va ocupa în 80 la sută din cazuri partea de dinamică manifestă la acest subiect. Superegoul sau supraeul  ca dinamică morală de cenzură este anulat şi îndepărtat de fiecare dată când încearcă să se manifeste. Deşi în adolescenţă Stalin era d.p.d.v. temperamental coleric şi mânios mai târziu la vârstele tinereţii aflăm că se produce o retragere în sine în care acumulează gânduri şi ruminaţii negative imposibil de descris deoarece se confesa foarte rar. În acest sens se ştie că atunci când la 17 aprilie 1903 organizează un protest împotriva exarhului Bisericii Georgiene, este prins şi întemniţat la Kutais. Acolo avem o descriere a temperamentului său rece şi insensibil făcută de un un tovarăş social-democrat moderat pe nume Grigol Uratadze: „În şase luni nu l-am văzut niciodată să se plângă, să se înfurie sau să se indigneze- întotdeauna se purta cu un calm desăvârşit iar zâmbetul era atent potrivit după emoţii… Stalin se plimba singur, cu paşi mărunţi ciudaţi. Era ursuz şi imperturbabil”. În închisoare la Bailovka menşevicul Semion Veresceak a schiţat la rândul său un portret al lui Stalin: ,,Era imposibil să-l scoţi din fire, nimic nu-l enerva. Stalin dormea dus chiar şi când ceilalţi ascultau înfioraţi cum erau executaţi condamnaţii la moarte”.

Biograful Montefiore prezintă personalitatea lui Stalin astfel: Stalin era deja celebru pentru masca sa indescifrabilă de sfinx şi modestia lui flegmatică, reprezentată de pipa din care pufăia ostentativ ca un ţăran bătrân dar adevăratul Stalin era un personaj melodramatic energic şi mândru, ecepţional în toate privinţele. Era caracterizat de ambiţie, mânie şi de nefericire. Nevrotic şi iute la mânie pe care nu o putea controla.  Guraliv, sociabil şi cântăreţ talentat şi-a distrus toate relaţiile de dragoste şi de prietenie pentru a pune mai presus de orice interesul politic. Aceste două relatări privitoare la dinamica personalităţii lui Stalin ne arată că acesta avea capacitatea de adaptare şi mimetism în funcţie de mediul în care trăia şi de asemenea în funcţie de interese devenea demonstrativ. Datorită influenţei unui cumul de factori externi dar mai ales interni personalitatea lui Stalin suferă o modificare majoră şi se poate spune că acum indentificăm la acest om o tulburare de personalitate numită paranoia.

Această tulburare conform profesorului George Ionescu se caracterizează nosografic ca o „triadă comportamentală ilustrată prin suspiciozitate, neâncredere şi interpretativitate care survine la un adult tânăr aflat ferm pe traiectoria puterii, cu o logică fermă argumentativă şi persuasivă el pare omul acreditat succesului. Într-o altă definiţie tulburarea este caracterizată prin neâncredere pervazivă şi suspiciozitate faţă de ceilalţi astfel încât motivele conduitei lor sunt interpretate ca răuvoitoare (Ionescu, 1997). O dovadă în acest sensul acestei afirmaţii este faptul că Stalin devenise încă din tinereţe hiperperseverent şi făcea totul că să se impună ca lider şi organizator.  Era ranchiunos, nu uita şi nu iarta criticile sau ofensele nici peste ani de zile. De altfel cei care au avut nenorocul să fie consideraţi duşmanii lui sau ai Sistemului vor plăti cu viaţa fiind executaţi la închisoarea Lubianka sau deportaţi în lagărele muncă din Siberia.

Un exemplu de suspiciune bolnavă care a generat consecinţe letale pentru cei implicaţi întâmplător într-o activitate banală: La un moment dat cu ocazia construcţiei unei căi ferate s-a petrecut un eveniment meteorologic nedorit. Ploaia a înmuiat taluzul ridicat de muncitori şi a întârziat lucrările deoarece nivelul structurii sa coborât nepermis. În această situaţie Stalin a dat ordin de împuşcare a tuturor muncitorilor participanţi aflaţi la muncă în număr de zeci de mii de oameni. La întrebarea lui Beria de ce se fac vinovaţi acei oameni Stalin a răspuns ,,ei trebuie împuşcaţi nu pentru ce au făcut ci pentru ce ar putea să facă”. Se poate evidenţia aici cu lejeritate suspiciunea paranoiacă şi interpretarea acţiunii celorlalţi ca fiind răuvoitoare a priori. De asemenea sesizăm activarea exigenţei şi intransigenţei, specifice în tulburarea paranoiacă pentru atingerea obiectivelor propuse cu orice preţ. În lumina cercetărilor cercetărilor lui Jean Paul Jues despre relaţia grupelor de sânge cu personalitatea, prezentate în lucrarea Caracterologia. Cele 10 abordări de bază despre cazul lui Stalin care avea grupa AB-IV se poate face inferenţa conform acelei categorii semiologice că avea caracteristica „complex”. Posesorii acestei grupe sunt d.p.d.v. temperamental: bogat în potenţialităţi, dar în acelaşi timp sfâşiat de tendinţe contradictorii. Vrea totul deodată, el este capabil să facă totul dar pe rând. Gusturile contradictorii fac din el o fiinţă agitată. Pentru a scăpa de acest discomfort permanent complexul dă dovadă de activitate debordantă, ajungând până la surmenaj. Dar cum este neobosit ritmul să de activitate nu are în general consecinţe nefaste.

Bineînţeles schimbările neobosite de planuri, rupturile bruşte de ritm îl fac deseori dificil de suportat pentru cei din jur. Copilul complex este de aşteptat turbulent, foarte dotat şi neliniştit. Trebuie să i-se propună numeroase activităţi fizice şi intelectuale. În domeniul profesional complexul este capabil să se adapteze la orice fel de activitate, în general va evita meseriile monotone. Ţinând cont de instabilitatea sa înăscută echipa de lucru va trebui alcătuită în mod judicios. Se poate afirma că în acord cu descrierile biografilor săi Stalin se încadrează foarte bine în această definire din punct de vedere al expresiei sale bioconstituţionale. După cum se explică în conceptele de lidership din punct de vedere caracterial există două feluri de lideri: „leii şi vulpile”. Leii sunt autoritari, stabili, persistenţi. „Vulpile” sunt speculative şi inconstante. Stalin a fost o ,„vulpe speculativă” nu a dat piept niciodată cu pericolul letal incontrolabil. I-a manipulat pe ceilalţi iar el s-a sustras discret. A avut un caracter de om laş, evazionist în faţa situaţiilor concrete şi în compensaţie devenea foarte curajos atunci când era asigurat şi protejat de alţii sau de contextul politic[5]. Din punct de vedere zodiacal Stalin este născut la 6 decembrie 1878  ceea ce înseamnă că este plasat în Săgetător (22 nov-21 dec.) acest semn al zodiacului corespunde ultimei luni a toamnei când nu mai există vegetaţie. Elementul său este focul. Principiu masculin face parte din natura lui jupiter, care exprimă coeziunea, coordonarea şi globalizarea. La baza acestei naturi trepidante există un eu care îşi caută prpriile limite şi aspiră la depăşire lor, ca pentru atingerea unui „dincolo de eu”( Jues, 2006).

Transformarea megalomaniacă radicală a personalităţii lui Stalin

Artyom Sergeev, fiul adoptiv al lui Stalin, își amintește o ceartă dintre Stalin și fiul biologic al acestuia, Vasili. După ce Stalin a aflat că Vasili și-a folosit numele de familie celebru pentru a scăpa de o pedeapsă în urma unor acte de beție, Stalin a țipat la el. „Dar și eu sunt un Stalin!, a declarat Vasili. Stalin a răspuns „Nu, nu ești! Tu nu ești Stalin iar eu nu sunt Stalin. Stalin este puterea sovietică. Stalin este ceea ce este în ziare și în portrete, nu tu, nici măcar eu!”. Până la un anumit nivel Stalin a acceptat ideea poporului sovietic ca el fiind o întrupare a Partidului dar descuraja orice interes în viața sa privată și de familie și divulga doar informații personale limitate[6]. În delir sistematizat Stalin se creease pe sine ca un brand, ca o marcă universală de renume istoric. În timpul războiului primul său născut Iakov fiul lui Kato Svanidze (prima sa soţie) este capturat de germani. Stalin refuză schimbul acestuia pentru eliberarea unui general german capturat şi astfel Iakov moare împuşcat în prizonierat în cursul unei tentative de evadare.

Spre sfârşitul vieţii începe să aibă o personalitate dublă şi acest lucru îi provoacă pierderi de energie şi îmbolnăviri dese. Se prezintă drept personajul bun şi salvator al patriei atunci cînd iese în public şi devine cu totul altcineva, în particular, cînd pune la cale asasinate oribile contra acelora pe care-i bănuieşte de rea credinţă la adresa sa. Devine un cinefil pasionat şi urmăreşte multe filme din genul western în special cu actorul american John Wayne. La bătrâneţe Stalin începe deja să sufere la un nivel disfuncţional de paranoia având şi un delir sistematizat de persecuţie dublat de alcoolomanie. Este obsedat de ideea că poate fi asassinat prin otrăvire şi astfel chinuit de această persecuţie imaginară începe să pregătească minuţios teroarea împotriva medicilor evrei. Îi transmite călăului său Beria să-i interogheze pe aceştia cu fermitate: „Bate-i, bate-i şi iar bate-i!”. Nu mai apucă să pună în practică lichidarea tuturor acestor medici deoarece moare la 74 de ani în urma unei hemoragii cerebrale la data de 5 martie 1953. Ca o ironie a sorţii se pare că în ultimele momente nu a putut fi ajutat întrucât nu mai avea medic personal şi gărzilor le-a fost teamă să intre în camera sa pentru a nu risca să fie lichidaţi.

Evaluarea multiaxială conform DSM-IV a lui IVD-Stalin[7]

Un sistem multiaxial implică o evaluare pe mai multe axe, fiecare axă referindu-se la un domeniu diferit de informaţii care pot ajuta clinicianul în elaborarea planului de tratament şi pot prezice deznodământul în cazul unui subiect.

Prezentăm aici cele cinci axe incluse în clasificarea multiaxială a DSM-IV pentru subiectul Stalin:

Axa I – Tulburările clinice; Alte condiţii care se pot afla în centrul atenţiei clinice. Axa I este destinată raportării tuturor tulburărilor si condiţiilor din clasificare, cu excepţia tulburărilor de personalitate şi a retardării mentale (care sunt raportate pe axa II). Tulburările mentale datorate unei condiţii medicale generale.
 
La subiectul IVD-S avem următoarele disfuncţii psihice cunoscute:
– Tulburările afective. Este cunoscut ca o persoană rece, cu un temperament lipsit de caldură, este calculat, nu se implică afectiv.
Axa II Tulburările de personalitate. Tulburări de adaptare. După Marea Teroare din 1937 a distrus orice punte de legătură umană cu apropiaţii. Aceştia se tem de el şi execută ordinele doar de frică deşi mimează ataşamentul faţă de lider.Axa II este destinată raportării tulburărilor de personalitate şi retardării mentale. Ea poate fi utilizată, de asemenea, pentru a nota elementele dezadaptative de personalitate remarcabile şi mecanismele de apărare. Axa II poate fi, de asemenea, utilizată pentru a indica elementele dezadaptative de personalitate remarcabile care nu satisfac pragul pentru o tulburare de personalitate.
La subiectul I.V.D. Stalin avem următoarele disfuncţii psihologice cunoscute:
– Tulburarea de personalitate antisocială (prezintă semne încă din copilărie, tulburarea se cronicizează la adolescenţă şi în tinereţe). În copilărie alerga cu arcul cu săgeţi pe străzi atacând membri bandelor rivale. Este organizator de bătăi şi întreţine conflicte stradale cu miză minoră.
– Pervers narcisic- Energia negativă acumulată încă din copilăria plină de frustrări şi nemulţumiri la nivel inconştient a trebuit orientată spre exteriorul relaţiilor sale (pentru a nu-şi produce o psihoză) şi astfel Stalin devine cunoscut serviciilor secrete şi istoricilor pentru lipsa totală de morală în relaţiile sentimentale pasagere pe care le-a avut în Siberia cu diferite femei în timpul deportărilor precum şi mai târziu în relaţiile de uniune domestică oficializate civil. Se poate spune că Stalin a fost printre altele şi o combinaţie sinistră de Don Juan şi Cassanova ataşandu-se insistent de nefericitele care aveau nenorocul să-l întâlnească iar mai apoi răzbunându-se inconştient pe ele, distrugându-le onoarea, destinul şi liniştea sufletească prin învinuiri, minciuni, acuzaţii false şi înscenări.
Subjugarea şi punerea acestora în control total a reprezentat un element juvenil de reconfirmare a siguranţei sufleteşti pe care Stalin o căpăta atunci când considera o bătălie câştigată cu respectiva victimă. Mai târziu a extins acest comportament de manipulare pervers-narcisică (dar fără componenta erotică) şi cu rudele sale indiferent de gen, cu soţiile potentaţilor din conducerea de stat, ajungând în cele din urmă să-şi permanentizeze tendinţa de control asupra tuturor. Atunci când izbândea să obţină controlul şi „victoria” se simţea gratificat şi mulţumit dar nu pentru mult timp pentru că tensiunea anxioasă se acumula rapid din nou la cote înalte punându-l din nou în discomfort şi alarmă. Stalin a avut un sine afectat încă din copilărie şi de aceea şi-a construit încă de pe atunci un sine fals pentru a se putea adapta la cerinţele lumii. Purtarea acestei „persona” (măşti) îl secătuia de energie pentru că se temea să nu fie descoperit fapt care l-a condus rapid spre instalarea multiplelor comorbidităţi psihice.
– Tulburarea de personalitate paranoiacă (tulburări de comportament în copilărie ulterior fixare a unei constante paranoiace la tinereţe.) – Paranoia cu sufixul „iac” este o categorie nosografică, care arată că Stalin este un paranoiac adică iniţial nu prezenta halucinaţii în forma decompensată a bolii. Suspiciune pervazivă – Frica de a fi asasinat (hoţului de hoţ îi este frică). Paranoiac declaşează în 1937 Marea Teroare. – Frica de ce s-ar putea întâmpla (proiecţii catastrofice).

Paranoiac – Pentru a elimina această posibilitate a vreunui asasinat devine preventiv răzbunător şi interpretează orice gest s-au privire a interlocutorului. Cei în care nu avea încredere erau daţi pe mâna serviciilor de securitate şi ulterior omorâţi cu sau fără judecată. Paranoiac – Până la moartea sa produce aproape 50 milioane de victime. Criminalul din umbră Stalin are acelaşi modus operandi- acelaşi ritual. Pentru a ucide se foloseşte întotdeauna de alţii: vechii prieteni psihopaţi din Caucaz cu care jefuia la începuturi(ex. tâlharul Kamo), teroriştii social-democraţi, revoluţionarii bolşevici, Biroul Politic al Comitetului Central al cărui Secretar General era tot Stalin, sau de procurori dând crimelor un aspect justificat şi legal. Obsedat de control el stăpânea toate funcţiile importante ale statului.-Prezintă de multe ori delir de interpretare.

La subiectul I.V.D. Stalin avem următoarele disfuncţii psihologice cunoscute:

Tulburarea de personalitate antisocială (prezintă semne încă din copilărie, tulburarea se cronicizează la adolescenţă şi în tinereţe). În copilărie alerga cu arcul cu săgeţi pe străzi atacând membri bandelor rivale. Este organizator de bătăi şi întreţine conflicte stradale cu miză minoră.

Axa III – Condiţiile medicale generale. Axa III este destinată raportării condiţiilor medicale generale care sunt potenţial relevante pentru înţelegerea sau tratamentul tulburării mentale a individului.
La subiectul IVD-S avem următoarele disfuncţii medicale cunoscute:
– Probleme stomatologice în tinereţe şi mai târziu amigdalită cronică.
– Maladii ale sistemului osteo-muscular şi ţesutului conjunctiv (710-739) dureri reumatice în braţul său deformat de accident.
– Maladii ale pielii şi ţesutului subcutanat (680-709), vărsat de vânt în copilărie, psoriazis la vârsta adultă.
– Anomalii congenitale (740-759) sinodactilie: degetele picioarelor unite printr-o membrană.
– Traumatisme fizice şi otrăviri (intoxicaţii) (800-999)Traumatisme-accidentele repetate la braţ. Otrăviri-În acest sens scriitorul Ion Coja arată că: „în 2003, un grup de istorici şi medici toxicologi de prestigiu (ruşi şi americani) au dezvăluit că Stalin murise otrăvit cu warfarina (o otravă pentru şobolani). Warfarina inhibă coagularea sângelui şi provoacă hemoragie cerebrală. După cum au subliniat Jonathan Brent şi Vladimir P. Naumov în cartea lor, „Stalin’s Last Crime: The Plot Against the Jewish Doctors, 1948-1953″, apărută la editura „Harper&Collins” în 2004. În 2005, istoricul Nikolai Dobrina a publicat în „Pravda” (29 decembrie 2005) concluziile sale, după ce a studiat examinările medicale la care Stalin a fost supus timp de 30 de ani. Rămase însă, până atunci, strict secrete. Dincolo de aspectele medicale, eliminarea lui Stalin a avut consecinţe politice şi istorice considerabile.” Totuşi la ora actuală nu există un consens ştiinţific cu privire la această ipoteză a asasinări lui Stalin de nişte complotişti.
– Tulburări somatice provocate de alcoolomanie. În ultima perioadă a vieţii lui Stalin se organizau celebrele mese de noapte care durau 5-6 ore şi chiar mai mult unde se mânca şi se bea alcool în cantităţi impresionante. După cum arată Milovan Djilas în cartea sa Conversaţii cu Stalin în timpul acelor banchete de noapte Stalin alterna vinul roşu cu vodcă dar avea capacitatea să rămână treaz toată noaptea propunând diferite toasturi în cinstea diverselor ocazii şi evenimente. Ulterior de-a lungul anilor starea lui de sănătate s-a deteriorat şi rezistenţa la alcool s-a mai diminuat.
– Grupa de sânge se pare că era AB-IV (tipul „Complex”)
Axa IV – Problemele psihosociale și de mediu. Axa IV este destinată raportării problemelor psihosociale şi de mediu care pot afecta diagnosticul, tratamentul şi prognosticul tulburărilor mentale (axele I şi II). Problema psihosocială sau de mediu poate fi un eveniment de viaţă negativ, o dificultate sau deficienţă ambientală, un stres familial sau un alt stres interpersonal, o inadecvare a suportului social sau a resurselor personale ori alte probleme în legătură cu contextul în care au apărut dificultăţile persoanei.
– Probleme cu grupul de suport primar – Stalin este suspicios cu apropiaţii, cu rudele şi uneori chiar cu tovarăşii săi de luptă pe care îi trădează uneori în funcţie de interesele sale.
– Probleme în legătură cu mediul social – cu toate că fusese sprijinit în copilărie de negustorii evrei, spre sfârşitul vieţii devine ostil  şi antisemit declanşând pogromuri la adresa evreilor şi în special a medicilor; este furibund la adresa ţăranilor la adresa cărora declaşează o campanie de „dezchiaburire” şi astfel condamnă la moarte şi la deportare în Siberia sute de mii de ţărani. Promovează industrializarea masivă a ţării dar nu pentru o civilizaţie modernă a bunăstării cetăţenilor ci pentru forţa militară care decurgea din industrializare necesară pentru a-şi susţine politicile personale de expansiune. Este interesant faptul că d.p.d.v ideologic Stalin nu a militat pentru un comunism generalizat şi dezvoltat la nivel global care să includă şi Uniunea Sovietică ci a subordonat Internaţionala socialistă intereselor lui personale. Adică a promovat un comunism naţionalist retractat doar la nivelul Uniunii Sovietice; de fapt în realitate Stalin a abandonat expansiunea comunismului în lume aşa cum doreau înaintaşii săi.
– Probleme educaţionale- conflictele din seminar cu profesorii.
– Probleme domestice-în familia de origine are conflictele generaţionale şi ideologice cu tatăl său Beso. Certurile cu soţia sa Nadejda Allilueva şi separarea lor emoţională. Ulterior va  transmite acest pattern conflictual şi copiilor săi de gen masculin. Cu excepţia unei corecţii pasagere, pe fica sa Svetlana o protejează dar în timpul celui de al doilea război mondial respinge legătura afectivă cu Iakov primul său născut şi refuză salvarea acestuia din lagărul german de prizonieri unde acesta era deţinut şi unde îşi va pierde viaţa în cursul unei tentative de evadare. Refuză să-l susţină şi pe Vasili fiul său din cea de a doua căsătorie şi îi interzice acestuia să poarte numele de Stalin.
– Probleme economice- sărăcia cronică în care şi-a petrecut primi ani de viaţă îl va marca să impună austeritatea tuturor apropiaţilor cu excepţia momentelor de festin tovărăşesc de noapte. Făcea demonstraţia unei austerităţi personale şi prin vestimentaţia modestă.
– Probleme în legătură cu interacţiunea cu sistemul legal/penal- furturi comise în copilărie, adolescenţă atac asupra poliţiştilor şi gardienilor, şi jafurile şi tâlhăriile comise în tinereţea „revoluţionară”. Devine criminal în masă dar de cele mai multe ori îi incită şi îi determină pe alţii să comită crimele şi asasinatele.

Axa V este destinată realizării GAF- (Evaluarea globală a funcţionării). Această axă nu face obiectul analizei actuale deoarece subiectul analizat nu este în viaţă.

Concluzii parţiale

Cu privire la metodologie: datele listate şi analizate provin din textele bigrafice ale autorilor sus menţionaţi pentru diferite perioade vârstă, începând cu perioada de debut în viaţă şi ajungând până la bătrâneţe. Cele mai semnificative gânduri disfuncţionale ale lui Stalin sunt cele influenţate de tulburarea paranoiacă care au generat luarea deciziilor criminale iar acestea au condus în final la violenţele cunoscute istoric. Frecvenţa mai ridicată a acestor raptusuri de gândire toxică şi efectele lor în plan manifest asupra acestei gândiri a subiectului a fost considerată potrivită ca şi criteriu principal de investigare. Analiza folosită în scopuri evaluative, s-a axat pe validitatea metodelor folosite, realizarea obiectivelor studiului precum şi raportarea la fondul teoriilor prezentate în această lucrare. Partea investigativă a cercetării a operat cu două constante majore – analiza la vârsta de debut şi evidenţierea elementelor clinice care definesc tulburarea paranoiacă şi violenţa în planurile gândirii, comportamental manifest şi personologic.

Gabriel Ungureanu, doctor în ştiinţe psihologice

Continuarea articolului pe art-emis.ro

Despre autor

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.