Și v-o spune un om care ieri, luni, 24 februarie 2020, a împlinit vârsta de 85 de ani!. Așadar, totul depinde de ce lași în urma trecerii tale prin viață: fapte bune sau rele; izbânzi sau eşecuri; iubire sau ură; bunătate sau răutate. Iar monarhul care a făcut din toate câte un pic a fost Carol Quintul, de la a cărei naştere, în orăşelul belgian de astăzi Gent, s-au împlinit 520 ani. Şi cu toate că a trăit numai 58 de ani, el a avut în faţa destinului său tot timpul necesar pentru a deveni nu numai rege al Spaniei, dar şi împărat al Sfântului Imperiu Romano-German. Totul petrecându-se în intervalul celor 20 de ani de domnie: 1516-1536. Ca urmare, sub autoritatea lui au stat teritorii vaste, cum ar fii: Germania şi Peninsula Italică, dar şi o marea parte din Spania, cu toate posesiunile ei coloniale din America de Sud.
A l t e c â t e v a c u r i o z i t ă ţ i:
Imperiul lui Carol Quintul era întratâta de întins încât se vorbea în lume că pe teritoriul său Soarele nu avea nici timp şi nici spaţiu pentru a apune. Cum s-ar zice, avea hotare fără orizont şi margini fără mărginime; Că era considerat cel mai puternic suveran al planetei Pământ şi un mare protector al artelor; Că a purtat cinci războaie împotriva Franţei; Că a abdicat de la tron la vărsta de 36 de ani, respectiv în 1536, lăsând ca moştenitor pe fiul său, Filip al II-lea; Că cei 22 de ani dinaintea stingerii sale din viaţă i-a petrecut în ţinutul Estremadura, din vestul Spaniei, unde bucătarii săi au continuat să-l numească, pe ascuns, „mâncătorul de peşti”, fiind bolnav de gută şi de insomnie; Că atunci când avea să închidă ochii pentru totdeauna (la 25 sept.1558), valeţii împăratului Carol Quintul, au întocmit inventarul sărăcăcioasei sale zestre imperiale, care cuprindea 4
orologii cu pendulă, 8 ceasuri de buzunar, 14 pilote şi 38 de perne umplute cu puf de pinguini polari, o cutiuţă pentru păstrarea cojilor de lămâie şi de dovleac, 4 pietre medicinale împotriva ciumei, 6 catâtri, un ponei chior şi 27 de perechi de ochelari.
NOTĂ: E clar că acel rege-împărat n-a avut nici cea mai mică sămânţă de politician sau de domnitor român!. În sens contrar ar fi fost putred de bogat, iar urmaşii urmaşilor săi ar fi făcut sute şi sute cereri de retrocedări în natură, sau de despăgubire în miliarde şi miliarde de euro. Ar fi fost norocul lui și ghinionul nostru!. N-am mai fi slugărit la noi acasă şi scăpam şi de „teama” Ţinutului secuiesc. Învăţam spaniola cântând iar bravii noştri feciori erau vestiţi toreadori!. Dar neșansa a făcut să ne fi vândut Ţara pe nimic, iar de o bună bucată de vreme ne furăm între noi! Aţi văzut ANAF-ul fiscal sau DNA-ul justițiar să fie învinuit vreo firmă străină de evaziune fiscală?!
EPILOG: Aşa stând lucurile mi-am readus în minte înţelepciunea desprinsă din strofele poemului „Moartea lui Fulger”, gândiri și scriituri ale românului-ardelean George Coşbuc (1866-1918): „Că tot ce eşti şi tot ce poţi,/Părerea-i tot, dacă socoţi-/De mori târziu, ori mori curând,/De mori sătul, ori mori flămând,/Tot una e! Şi rând pe rând/Ne ducem toţi!”
Sibiu, feb. 2020
Ioan Vulcan-AGNITEANUL / UZPR