Motto: „Crucii tale ne închinăm Hristoase și Sfânta Învierea Ta o lăudăm și o slăvim!” (Tropar)Duminica a treia din Sfântul și Marele Post, care și înjumătățește aceasta perioada, binecuvântata și sfânta, de asceza și (de) fapte bune, este dedicata/închinată Sfintei și de Viata Dătătoarei Cruci, lemnul de supliciu și ocară pe care s-a răstignit Mântuitorul lumii, transformând-o, astfel, în obiect sfânt și sfințitor, vindecător, tămăduitor și mântuitor!…
De aceea, ne închinăm în numele și cu semnul Sfintei Cruci, de aceea o purtam și o așezăm peste tot, de aceea ii acordam cinstea și venerarea cuvenite!…
Duhovnicește vorbind, fiecare dintre noi avem crucea noastra, mai mica sau mai mare, mai grea sau mai ușoară, pe care trebuie, suntem îndemnați, sa o purtam, cu multa cinste, onestitate și demnitate și sa ne-o asumam cu multa seriozitate, sinceritate și responsabilitate!…
Unii au crucea suferinței și a neputinței, a încercărilor de tot felul, alții a sărăciei și umilinței, alții a fragilității, sensibilității și vulnerabilității, alții a singurătății, a izolării, abandonării sau (a) marginalizării, a părăsirii sau (a) despărțirii de cei dragi, a văduviei sau (a) divorțului și, asa mai departe!…
Toți, pana la unul, trebuie sa înțelegem, sa tratam și sa abordam, corect și complet, sensul și rostul asumării crucii noastre in viata creștină și spirituala, veritabila și autentica!…
Altfel spus, sa înțelegem rolul ei spiritual – duhovnicesc, preventiv si profilactic, educativ, instructiv și pedagogic, al îndreptățirii, întoarcerii și revenirii noastre la viata cea dintâi, cea fireasca și normala, cea departe de păcat sau patima și aproape de Dumnezeu, fiind și rămânând, neîntrerupt și neîncetat, pururea în comuniune cu El!…
Da, veți zice: ușor de zis dar greu de acceptat, de înțeles, de făcut, de realizat ori de împlinit!…
Adevărat, dar nu imposibil, cata vreme ii cerem ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos – Calea, Adevarul și Viata!…
Cu alte cuvinte, cu El, în și, prin El – „Adevărul care ne va face liberi”, toate le putem desăvârși, altminteri, „Fără Mine nu puteți face nimic!”…
Aceasta afirmație, concluzie și constatare trebuie sa fie, pentru noi, creștinii, principiu normativ de viata sau, în viata!…
Si, totodată, mai trebuie sa facem, sa adăugăm (încă) ceva: „sa ne purtam sarcinile unii altora ca, astfel, sa ajungem, invingatori/biruitori, cu toții, fiindcă Iisus Hristos – „Cel ne-a scos și ivbavit pe noi de sub robia păcatului și a morții”, toate le poate implini, celui ce crede (cu adevărat) în El!…
Căci, „Ce este cu neputință la oameni este cu putință la El, la Dumnezeu!”…
Așadar, „Gustați și vedeți ca bun este Domnul!”…
Prin urmare, „Cel ce vrea sa vina după Mine, (într-adevăr), sa se lepede de sine, să-și ia crucea sa și, să-mi urmeze Mie!” Amin!…
Stelian Gomboș