Catrene scrise în timpul         carantinei de CORONAVIRUS

                       din lacrimi Doamne fă boboci de flori
                      transformă-n bucurie orice teamă
                      durerea ambaleaz-o-n sărbători
                      și viața nu ne-o lua ca pe o vamă
 
                                 +++
 
                      plânge primăvara-n versurile mele
                      nu găsesc cuvinte pentru-a exprima
                      cât de nemiloasă-i teama și de grea
                      când se-ascunde-n casă și-o simt sub perdea
 
                                 +++
 
                      necazuri se-abat peste noi rând pe rând
                      trenul deznădejdii ne pare prea lung
                      e-atâta durere în suflet și-n gând
                      nici lacrimile parcă nu ne mai ajung
 
                                 +++
 
                      stau în casă și privesc pe geam
                      o singură treabă zilnic am
                      număr clipele care se scurg
                      de la răsărit până-n amurg
 
                                 +++
 
                      să fim mai optimiști ca niciodată
                      încrezători așa cum n-am mai fost
                      știind că Dumnezeu din nou ne iartă
                      croindu-ne de-acuma un nou rost
 
                                 +++
 
                      ai grijă Doamne de copiii tăi
                      că nu sunt toți păgâni mișei și răi
                      întoarce-te cu fața spre cei buni
                      și cu speranță-ncearcă să-i aduni
 

                                         Ioan Vasiu /UZPR

 

 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.