Pe zi ce trece mass-media are un rol tot mai important în societate, în special în: transmiterea informației; educație; formarea, influențarea și manipularea opiniei publice; divertisment ș.a.
O ştire corectă, transmisă prin mass-media, ne poate ajuta să luăm decizii corecte și rapide, pentru ziua respectivă, pentru mai multe zile și chiar pe termen mediu și/sau lung.
Exemple. Dacă dimineaţa, înainte de a pleca de acasă, la ştirile meteo se spune că plouă, atunci (automat) îmi iau umbrela (fără să mă mai uit cum este vremea afară). Dacă mass-media anunţă că preţul imobilelor se va prăbuşi, nu mă mai grăbesc să cumpăr o clădire sau un teren. Dacă ştirile anunţă creşterea dobânzilor la depozitele bancare, nu mă mai grăbesc să-mi retrag economiile (de la bancă) etc.
Sursa de informare din mass-media și veridicitatea ştirii este esenţială pentru orice persoană.
În condiţiile actuale, ale unui număr enorm de surse de informare concurente, când cetăţeanul are de unde alege rapid și uşor, încrederea nu se pierde decât o singură dată, precum: am citit, într-un ziar, o ştire care m-a trimis pe o pistă greşită, de aceea am renunţat pentru totdeauna să mai citesc acel ziar; am citit, într-o revistă, un articol în care se spune totul despre nimic, drept pentru care am renunţat pentru totdeauna fie să mai citesc articole despre acel autor, fie la revista respectivă; după ce am căutat anumite informaţii, pe un website, de două – trei ori și am rămas dezamăgit de lipsa de veridicitate a informaţiilor postate pe acesta, am renunţat pentru totdeauna să-l mai deschid.
În societatea informaţională, ştirile din mass-media trebuie să joace un rol tot mai mare în prezentarea unor informaţii: de interes public; care să aibă ca scop realizarea binelui social; care să fie veridice și pe baza cărora tot mai mulţi cetăţeni să aibă încredere și să fie convinşi că adoptă decizii corecte.
„Gazetarului nu-i este permis să asiste ca spectator indiferent la zbuciumul de fiecare zi al vieţii sociale, să înregistreze pasiv variatele aspecte: el trebuie să trăiască cu intensitate, să participe impetuos la toate întâmplările din care se ţese pânza misterioasă a istoriei. Unicul lui judecător, fără drept de apel, este cititorul. Un scriitor se poate consola de insuccesul momentan, gândindu-se la sentinţa postumă a generaţiilor viitoare care revizuiesc toate judecăţile contemporanilor. Unui gazetar nu-i este îngăduită această iluzie”. (Pamfil Şeicaru, în „Istoria presei”)
În timp rezistă numai acele surse de informare și acei ziarişti care oferă ştiri conforme cu adevărul, care înfățișează realitatea.
Foarte multe surse de informare (în special posturi de televiziune şi ziare) și-au pierdut definitiv credibilitatea din partea unui foarte mare număr de cetăţeni, din cauza ştirilor eronate, imorale, senzaţionale și chiar malefice transmise de acestea, ceea ce a condus la falimentul lor (și chiar la situaţii mult mai grave pentru patronii lor).
Normal ar fi ca, atunci când populaţia aude o ştire, în special din mass-media plătită din banii publici, să nu se mai îndoiască de veridicitatea acesteia în luarea unor decizii pe baza acesteia.
Realitatea ne arată însă că ne îndepărtăm tot mai mult de ceea ce ne dorim să fie „normal în mass-media”.
Foarte multe ştiri prezentate la televiziune, la radio, pe Internet, în presa scrisă, sunt fie nereale, fie lipsite de elementele esenţiale, strict necesare, pe baza cărora să poţi să iei unele decizii corecte.
Când este vorba despre ştiri care privesc interesele, comportamentele, acţiunile, situaţiile personale și/sau familiare ale milioane de persoane fizice și/sau juridice ce decurg din aplicare unui (nou) act normativ, aşteptat cu „sufletul la gură”, este strict necesar ca, după publicarea acestuia în Monitorul Oficial, să se facă trimitere la acestea, să fie indicate precis și să se discute despre ele în strictă conformitate cu prevederile lor, inclusiv cu prezentarea articolelor esenţiale din acesta.
În cazul în care unele prevederi legale sunt de strictă specialitate și interpretare, este de preferat fie prezentarea lor fără comentarii, fie să se apeleze la specialişti (autentici) care să le explice, să le comenteze.
Regretabil este faptul că (încă) este destul de mare numărul ziariştilor care abordează şi explică altora subiecte pe care nici ei înşişi nu le înţeleg. În asemenea cazuri, ştirile sunt neclare, confuze, cu abordări greşite, care produc nedumeriri numeroşilor cititori, ceea ce dăunează foarte mult pentru întreaga mass-media.
Discuţiile sunt aprinse şi cu privire la „ziarişti-tonomat”, care sunt buni la orice le dictează directorul sau patronul politic, care au ajuns să fie o maşină fără voinţă, fără personalitate. Aceştia sunt consideraţi ca fiind (1) veriga slabă a democraţiei, (2) a patra putere coruptă din stat și (3) capabili şi dispuşi oricând să facă din negru alb şi din alb negru. Ei nu scriu sub imboldul unei idei izvorâte din fiinţa lor. Permanent deasupra capului acestora există o sabie care îi ameninţă până la abrutizare.
„Ziaristul să rămîie în lumea lui, nu să se vîre printre ciocoi, să-și adoarmă conștiința.”. (Rebreanu, în Răscoala).
Nu puţine sunt și trusturile de presă care, sub masca unei false democraţii, promovează în realitate mediacrația, pe care eu o înţeleg ca fiind puterea exercitată în mass-media de trusturile de presă aflate în slujba unor grupuri nelegitime de interese. Este uşor de înţeles că mediacrația se realizează numai cu „ziarişti-tonomat”.
Pentru a deveni credibilă, apreciată și respectată, mass-media trebuie să-și schimbe radical comportamentul, să pună în centrul activităţii sale informarea corectă a populaţiei și prezentarea de ştiri de utilitate publică.
În societatea actuală, și cu atât mai mult în cea viitoare, jurnalismul nu se va mai face nici la repezeală și nici pe bază de ştiri senzaţionale, malefice și/sau imorale, pe poveşti, pe discuţii la general, pe zvonistică, pe a vorbi mult și a nu se spunea nimic.
După criza sanitară și economică din prima parte a anului 2020 (care se poate întinde pe perioade mai mari), nimic nu va mai fi ca mai înainte, nici chiar în mass-media.
Cine nu va înţelege acest lucru va fi condamnat să aparţină trecutului, deci nu va mai avea loc în lumea viitorului.
Totuşi, nu trebuie uitată și una dintre cerinţele esenţiale pe care trebuie să o îndeplinească „o ştire de succes”: „O ştire trebuie să fie asemenea unei fuste mini purtată de o femeie frumoasă. Destul de lungă pentru a acoperii subiectul, dar destul de scurtă ca să fie interesantă”.
Conf. univ. N. GRIGORIE LĂCRIŢA / UZPR