Dacia după Traian și „dispariția” dacilor din izvoare…

Informațiile istoriografice din perioada ulterioară războaielor daco-romane nu se referă aproape deloc la dacii autohtoni, care continuă să rămână o enigmă: aflăm doar despre organizarea administrativă și militară a noii provincii Dacia, despre coloniștii aduși aici, despre viața în coloniile întemeiate.

Dar nici un document nu ne spune ce s-a întâmplat cu nobilimea și preoțimea dacă, cu marea masă a dacilor de rând, cu zeii lor, ale căror temple fuseseră făcute una cu pământul de către romani.

„Cărțile getice”, scrise de Polyainos în sec. II d.Cr., au fost înghițite de monștrii întunecați ai timpului. După abandonarea provinciei sub Aurelian, tăcerea este și mai adâncă.

 

Avem câteva mențiuni ale dacilor liberi, ultimele din sec. IV d.Cr, când carpii din Moldova dau de furcă romanilor. După aceea, tăcere absolută.

 

În Dacia se perindă nenumărate neamuri migratoare, pe care izvoarele vremii le consemnează cu conștiinciozitate și curiozitate, dar nu mai aflăm absolut nimic despre oamenii pământului – dacii, deși prezența lor pe vechile teritorii nu poate fi pusă la îndoială, așa cum ne demonstrează izvoarele arheologice, tradițiile, folclorul și chiar lingvistica.

Cum au dispărut scrierile vechi

O scurtă înșiruire, amețitoare, de crime culturale ne poate desluși tragica soarta a scrierilor din antichitate până la apariția tiparului. Dar chiar și după Guttenberg, foarte multe manuscrise au rămas necercetate, needitate și chiar în primejdie de distrugere.

Nabonassar, regele Babilonului, a distrus în anul 747 î.Cr., toate scrierile care cuprindeau istoria și faptele regilor predecesori ai săi.

Renumita bibliotecă din Alexandria, care număra la un moment dat 700.000 de volume, a pierit cu totul într-un incendiu, când Cezar a cucerit Alexandria. Luptele între creștini și păgâni au fost fatale, și ele, cărților.

În zilele Sfântului Apostol Pavel, efesienii și-au ars în piață toate bibliotecile. Papa Grigore cel Mare arde, în anul 604, mii de cărți păgâne, între altele pe Titus Livius.

Sfântul Grigorie, „Luminatorul Armeniei”, arde, în 277 d.Cr., toate cărțile și bibliotecile din Armenia, toată literatura armeană, care era o comoară pentru istoria asirienilor, mezilor, perșilor, grecilor, geților și a tuturor neamurilor cu care armenii au avut a face în curs de secole.

Năvălirile barbarilor au distrus, la rândul lor, nenumărate biblioteci. În 640, arabii invadează Alexandria și îi ard biblioteca. Când musulmanii au cucerit provinciile persane, mai multe biblioteci au căzut în mâinile lor și au fost distruse. Biblioteca din Cairo, a califilor Egiptului, avea peste 1.600.000 de volume.

Dar, în anul 1073, turcii au prădat și distrus această imensă biblioteca. Biblioteca de la Tripoli (Siria), mai vestită decât cea a califilor, cuprindea 3.000.000 de volume de teologie, științe, istorie, tradiții, geografie!

Dar, în 1105, Tripoli a căzut sub stăpânirea francilor comandați de Raimond IV și neprețuita biblioteca a fost prefăcută în cenușă.

Matei Corvin fundase la Buda o mare și prețioasă biblioteca, adunând cărți cu cheltuieli enorme, din Italia și din Grecia, după căderea Imperiului Bizantin. Acest depozit de erudiție cuprindea o mulțime de scrieri antice, cu totul pierdute astăzi.

În 1526, când sultanul Soliman a cucerit Buda, după bătălia de la Mohacz, a dat foc și a devastat această biblioteca.

Mănăstirile de la muntele Athos au fost un mare depozit de scrieri manuscrise vechi, dar bibliotecile de la acest munte au suferit multe devastări.

În 1820, la începutul războiului de independență a Greciei, bibliotecile de pe Sfântul Munte au fost silite să furnizeze turcilor manuscrise pentru fitilele tunurilor! Astfel, au pierit mii de lucrări de mare preț.

Și totuși… Suntem îndreptățiți să sperăm că nu toate scrierile care au pierdut lupta cu timpul sunt dispărute definitiv.

În marile biblioteci de manuscrise din lume, cum sunt Biblioteca Vaticanului și cea a mănăstirii Sfânta Ecaterina de pe muntele Sinai, zac încă zeci de mii de manuscrise necercetate. Timpul poate să ne mai rezerve mari surprize!

Aurora Pețan

Text preluat din CERTITUDINEA

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.