La 31 martie 1889, a avut loc inaugurarea Turnului Eiffel din Paris, în cadrul unei serbări organizate de Gustave Eiffel cu ocazia închiderii santierului (finalizarea etajului al treilea). În 6 mai 1889, Turnul Eiffel a fost deschis oficial pentru publicul vizitator.
Turnul Eiffel a fost construit ca arc de intrare la Expoziția Universală (Exposition Universelle), organizată cu ocazia celebrării a 100 de ani de la Revoluția Franceză, Turnul Eiffel și-a atras la început critici din partea unor artiști și intelectuali francezi din pricina designului. Construcția este cea mai înaltă structură din Paris, măsurând 324 m, fiind unul din cele mai vizitate obiective turistice din lume. Ridicarea turnului a durat doi ani, două luni și cinci zile, reprezentând o demonstrație de inginerie franceză și definind un moment al erei industriale. Proiectul Turnului Eiffel, aparținând antreprenorului Gustave Eiffel, inginerilor Maurice Koechlin și Émile Nouguier și arhitectului Stephen Sauvestre, a fost câștigător dintr-o listă de 107 proiecte. Din 1980, monumentul a fost renovat, restaurat și readaptat pentru publicul tot mai numeros. Turnul Eiffel a primit în anul 2010 vizitatorul cu numărul 250.000.000. Are trei nivele: accesul publicului la primul și al doilea nivel se poate face atât pe scări, cât și cu liftul, în schimb accesul la ultimul nivel se face exclusiv cu liftul. Din 24 iunie 1964, Turnul Eiffel a fost încadrat în categoria monumentelor istorice și din 1991 face parte din patrimoniul mondial UNESCO.
Turnul Eiffel a fost realizat după o tehnologie inventată în România de inginerul Gheorghe Pănculescu, iar oţelul folosit în construcţia turnului ar fi fost fabricat la Reşiţa.
Românul Gheorghe Pănculescu, născut în 1844 în Vălenii de Munte, a studiat în străinătate şi a absolvit Universitatea de Știință și Tehnologie din Zürich. S-a alăturat mai apoi companiei de inginerie ”Société des Établissements Eiffel”, fondată de Gustave Eiffel, la recomandarea poetului român Vasile Alecsandri.
În 1878, Pănculescu revine în țară pentru a proiecta și construi linia de cale ferată București – Predeal. Termenul limită inițial era de cinci ani însă acesta a reuşit să o termine într-un singur an datorită sistemului inovator de îmbinare a grinzilor de metal în faza de pre-asamblare.
Impresionat de tehnica pe care a aplicat-o și rapiditatea cu care s-a mișcat, în anul 1879, Gustave Eiffel se deplasează personal la Vălenii de Munte pentru a-l întâlni pe Pănculescu, francezul fiind găzduit chiar în casa unde se află acum Muzeul ”Nicolae Iorga”.
Cei doi au discutat despre adaptarea tehnicii inventate de Pănculescu la construcția turnului Eiffel, folosind subansamble metalice confecționate la sol şi asamblate după aceea, pe măsură ce se înălța lucrarea.
Gustave Eiffel a documentat contribuția lui Pănculescu în lucrarea sa intitulată Communication sur les travaux de la tour de 300 m, scrisă în 1887. Aceeași tehnologie a fost folosită de către francez în construirea Turnului Eiffel.
Până în anul 1930, când a fost finalizată clădirea Chrysler din New York, Turnul Eiffel a fost cea mai înaltă clădire din lume. (Sursa: Historia.)