LUCIAN BLAGA 125 ȘI ARADUL

Dorul plutește, la Lucian Blaga, în aerul încărcat de mistere, lumini, corole, e o stare evanescentă, impenetrabilă, în care se-învăluie vrajă, damnare, euforie, iar natura i se supune incandescent, eutanasiatic și voluptuos.
Anul acesta, Blaga 125 deschide calea lungă de a-l omagia pe Poetul Luminii, cel care a cântat femeia ca o așteptare, amestec de stări ori isoldic, aspirație cât apariție. 
„Femeie,
ce mare porți în inimă și cine ești?
Mai cântă-mi înc-odată dorul tău, 
să te ascult
Și clipele să-mi pară niște muguri plini
din care înfloresc aievea-veșnicii.” (Dorul)
Desigur, se poate scrie mult despre Lucian Blaga. Alegem acum, aici, doar aspecte care întăresc ideea că poetul, filosoful, memorialistul, atașatul cultural, a avut legături cu Aradul sau Banatul (de fapt, a colaborat și cu Gazeta Transilvaniei,1915).
Aceste legături țin de perioada 1914-1926, fac referire la unele articole sau aforisme publicate în presa arădeană. 
Astfel, a publicat în „Românul”, în „Pagini literare”, în „Gazeta Transilvaniei” (1915), „Convorbiri literare” (1916), „Banatul” (1926).
La Diecezana Arad (Editura Librăriei diecezane), au fost editate volumele  „Filosofia stilului” (1924), „Fețele unui veac” (1925), „Ferestre colorate” (1926).
Lucian Blaga a debutat în „Românul”, în 1914, cu un eseu pe teme de filosofie, astfel că vreme de trei ani, în paginile acestui cotidian politic și-a adunat gânduri, cugetări, frânturi, idei, foiletoane. Din 1916, când ziarul este suspendat, Blaga va continua să adere la „Pagini literare”, aici, cu rubrica Filosofie (martie, iulie). Acum, aici, Blaga își va aduna concepte despre teoria cunoașterii, ipoteze, cugetări  care completează armonios preocupările din această vreme.
În revista „Banatul” (1926), Blaga va colabora cu interesante materiale, spicuim: „Barocul etnografiei românești”, Aurel C. Popovici, „Teatrul de vest”, „O antologie a poeților de azi”, „Studiul proverbului”, „Literatura anului”.
În ziarul „Tribuna”, 1910, sunt consemnate două poezii, prima „Pe țărm” – (Brașov, LB) de debut, și o a doua „Noapte”.
„Vă pierdeți voi unde pribege…
Și jalnica voastră doinire
Se stinge ca’n suflet de fată 
Întâia ascunsă iubire. 

Se zbuciumă codrul supt vântul 
De toamnă și basmul și-l curmă
Iar freamătul frunzelor moarte
Vă cântă cântarea din urmă.

Cu murmurul vostru de odată
Se pierde speranta strigării
Gemuta de piepturi zdrobite
Departe… în marea uitării…” (Pe țărm)


Am încercat a fi pelerin pe urmele lui Blaga, la Arad. Urme ca un punct de susținere, pe un drum de dor, Blaga,125, repotențând întoarceri precum înălțari, recitiri.
Recitiri care, în concluzie, reașează dorul blagian pentru noi toți, ca o simțire, ca un drept, la redobândire, la eternitate, prin poezie  și nu numai.
Fie el, dorul, o stare de sensualism teluric, o lingoare a inimii, la Blaga dorul este atins de lacrima cugetului uman.
Aradul îi datorează un debut. Cat un dor… 110 ani de la prima poezie apărută în „Tribuna”, 1910.

Florica R. Cândea

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.