LUMINĂ LINĂ/GRACIOUS LIGHT /Nr. 1, ianuarie-martie 2020, New York

    Revistă de spiritualitate și cultură românească, an XXV, Nr. 1, ianuarie-martie 2020, New York

Director: Pr. Prof. Univ. Dr. Theodor Damian

   Ca de obicei, revista se prezintă la un înalt nivel intelectual și artistic, prin studii și articole de o mare diversitate, într-un format grafic elegant, prin care se promovează spiritualitatea șu cultura românească pentru un public de largă rezonanță națională și internațională.

   Revista se deschide cu un excelent eseu al Pr. Prof. Univ. Dr. Theodor Damian, intitulat Clipa, tren spre veșnicie, o meditație liturgică, pe tema raportului dintre vorbire și fapte, a raportului dintre oameni, dintre oameni și Dumnezeu. Eseul poartă un memorabil motto din lirica noevegiană, o lecție de viață și de înțelepciune, care ne amintește cum să învățăm din tot ce ne înconjoară, de la pietre, de la soare, de la toate, pentru a putea trăi în veci!

   „Fapte, nu vorbe”, se spune.Cuvintele sunt importante, dar mai importante sunt faptele.

Un cuvânt este expresia unui gând, iar păcatele pot fi făcute și cu gândul, nu numai cu vorba sau fapta. Când spunem „prietenul la nevoie se cunoaște”, ne gândim în primul rând la faptele sale. Fapta este temelia oricărei relații.

   La Judecata de Apoi, criteriul principal este fapta făcută către aproapele nostru și față de Dumnezeu. Fapta bună este criteriul mântuirii. De aici, o întreagă morală, etica aproapelui. Aceasta trebuie să fie o atitudine permanentă. Biserica are rolul de a sensibiliza sufletul omenesc, de a-l responsabiliza . „Trăiește-ți clipa”, carpe diem, dar nu oricum, ci plenar, frumos și moral, pentru că ea, clipa, este scara de urcare în trenul veșniciei.

   Într-un amplu și documentat studiu, Dr. Vasile Mărculeț face Considerații privind situația și statutul Bisericii Ortodoxe din Transilvania între ultimul sfert al secolului al XIV-lea și începutul secolului al XVI-lea.

   În eseul următor, Theodor Damian demontează, cu argumente, interpretările îndoielnice ale lui George Bălan pe seama poeziei lui Eminescu. Eseistul descioperă contradicții și confuzii în comentariile lui George Bălan, care pornește de la un plan prestabilit ce nu se suprapune peste datele reale ale biografiei poetului.

   Tanța Tănăsescu aduce Date inedite despre basorelieful lui Eminescu de la Cimitirul Bellu din București.

   După cercetări îndelungate, ea face un scurt istoric al acestui monument, declarat obiect de patrimoniu. Prietenii și cunoscuții lui Eminescu (Titu Maiorescu, I.L.Caragiale, I.C. Negruzzi, A. Chibici-Râvneanu, Teodor G. Rosetti ș.a. ) au hotărât să ridice acest monument funerar (20 oct. 1890). În 1892, sub efigia realizată de sculptorul I, Georgescu, e adăugată o placă de bronz cu un citat din lirica eminesciană. I. Gergescu este autorul basoreliefului cu chipul poetului. I. Georgescu va realiza un alt monument dedicat lui Eminescu, amplasat la Botoșani  și inaugurat în 1890. Acesta precede realizarea efigiei de pe mormântul lui Eminescu de la Cimitirul Bellu (1892).

   Totodată, autoarea inventariază, pe scurt, busturile dedicate lui Eminescu (până în 1909): unul din ghips (1889, realizat de Filip Marin, amplasat în incinta Ateneului Român) și trei busturi din bronz: la Botoșani,1890, autor I. Georgescu, la Dumbrăveni, realizat de sculptorul Oscar Spate (1892) și cel din București, amplasat în grădina din fața Ateneului Român, autor I. Gergescu.

   În cadrul rubricii Documente și mărturii, cunoscutul critic și istoric literar M.N. Rusu dezvăluie un text inedit al scriitorului Ștefan J. Fay (1919-2009), despre care știm foarte puține lucruri. Criticul ne promite un comentariu în numărul viitor al revistei. Îl așteptăm.

   Criticul literar Marian Nencescu prezintă cartea profesorului-academician Alexandru Surdu+ De la Marea Unire la România Mare (2019), ” o sinteză culturală și istorică unică în peisajul publicistic românesc contemporan”, plecând de la parabola creștină în care Dumnezeu le dăruiește românilor „darurile Firii, ape și sare, pământuri mănoase și ierburi de leac, la care vecini poftitori au râvnit de-a lungul vremurilor. Criticul trece în revistă, pe scurt, opiniile unor cercetători de prestigiu care au scris despre Războiul pentru Întregirea Neamului, ca: Mircea Vulcănescu, Constantin Kirițescu, Regina Maria, Marghiloman, I.G.Duca, Radu Rosetti, Nicolae Iorga.

   Criticul intră în polemică cu istoricul Lucian Boia, proaspăt Cavaler al Ordinului de Merit de la Budapesta, care susține fără să clipească:”Calea europeană nu înseamnă revenirea la vechile frontiere, ci are ca țel final dispariția frontierelor”.

   Cartea profesorului  Al.Surdu este un memento  și un avertisment. Ce s-a întâmplat , se va repeta,  dacă românii nu vor înceta să cedeze: teritorii, zăcăminte, populație, suveranitate. Dacă vorbim despre sufletul românesc, trebuie să-i avem în vedere pe toți românii. Cartea este, în același timp, o călăuză , este „Drumul Crucii Noastre, luminată de voința divină”.

   La capitolul ANIVERSĂRI, este menționat numele lui Nichita Stănescu (31 martie 1933, Ploiești– 13 decembrie 1983, București). și se publică două fotografii.

   Un excelent pamflet la adresa denigratorilor lui Tudor Gheorghe, protagonistul spectacolului Degeaba 30, este scris de Mihaela Malea Stroe. Autoarea demontează cu luciditate și ironie cu argumente imbatabile, toate acuzele care i s-au adus celebrului interpret, spulberându-le pe rând, făcându-le ridicole, ca și pe autorii lor, celebri anonimi, cărora nu le dezvăluie identitatea, dar noi știm cine sunt! Să-l acuzi pe Tudor Gheorghe de ceaușism, de nostalgii comuniste, de naționalism extremist, este o inepție. Spectacolul lui e o superbă lecție de patriotism, iar critica adusă prezentului, într-o manieră artistică unică, inconfundabilă, nu înseamnă o nostalgie a comunismului, ci, dimpotrivă, o afirmare a unui crez, un avertisment dat politicienilor actuali, un semnal de alarmă la adresa unor realități social-politice , pe care le-am trăit și le trăim.

   Într-un alt eseu, Mărturii ale implicării Bisricii Ortodoxe Române în evenimentele legate de Unirea Principatelor, Theodor Damian evidențiază rolul Bisericii Ortodoxe și al reprezentanților ei în lupta politică și socială de unitate națională care a culminat cu unirea românilor din Moldova și Țara Românească din 1859. El aduce trei mărturii unioniste prin care se subliniază noblețea neamului nostru (din cele mai vechi timpuri, de la Burebista și Decebal), conceptul de nație, ideea demn ității naționale, unitatea de gândire și de simțire între românii din toate provinciile românești. Este vorba despre Arhimandritul Neofit Scriban, rectorul Seminarului teologic de la Socola, Iași, 1856, despre Mitropolitul Sofronie Miclescu, președintele Adunării elective din Moldova, și despre Mitropolitul Țării Românești, Nifon.

   Biserica a fost. așa cum spunea Eminescu, „maica spirituală a neamului românesc”. Ea a avut un rol fundamental în marile evenimente care au decis soarta poporului român în istorie.

   La capitolul IN MEMORIAM, Theodor Damian îl evocă pe Acad. Vasile Cândea, M.N. Rusu, pe Ilie Constantin (1939-2009), Dana Opriță, pe Alexandru Darie.

   Revista mai cuprinde poezii, proză, aforisme, traduceri, recenzii ,reportaje, semnate de Marcel Miron, George Filip, Eugen Popin, Dan Anghelescu, Mihaela Albu, Flavia Topan, Gabriela Căluțiu Sonnenberg, Elena Mitru, Lora Levițchi, Victor Teișanu/Lucia Olaru Nenati, Horia Ion Groza,, Lucuța Andronic, Alexandra Roceric, Menachem M. Faleh, Odile Cojoacă, Marilena Belu-Capșa, Raisa Plăieșu, Adrian Dinu Rachieru, Milena Litoiu, Raluca-Nicoleta Uilean (Isciuc), Mariana Terra, Ioan N. Roșca.

   Un bogat album foto ilustrează numeroasele activități culturale și literare ale cenaclului literar „M. Eminescu” din New York.

 

                                                                                                  Ion HAINEȘ / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.