TOMA… Necredinciosul (Îndoielnicul)

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE
1. „TOMA, unul din cei doisprezece apostoli, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci au zis lui ceilalți apostoli: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui nu voi crede”. Și după opt zile, ucenicii Lui erau iarăși împreună, și Toma, împreună cu ei. Și a venit Iisus, ușile fiind încuiate, și a stat în mijloc și a zis: „PACE VOUĂ!” Apoi a zis lui Toma: „Adu degetul tău încoace și vezi mâinile mele și adu mâna ta și o pune în coasta Mea și nu fi necredincios, ci credincios”. A răspuns Toma și a zis: „DOMNUL MEU ȘI DUMNEZEUL MEU”. Și Iisus I-a zis: „Pentru că M-ai văzut, ai crezut”. „FERICIȚI CEI CE N-AU VĂZUT ȘI AU CREZUT”.
Evanghelia după Ioan – cap. 20, vers. 24-29

2. „CREDINȚA” ne ajută să aflăm și scopul vieții pământești. Noi, oamenii, suntem înzestrați cu rațiune. Noi nu putem păși între leagăn și mormânt ca niște condamnați la moarte, precum se duc vitele la abator. Ci, îndată ce am trecut de vîrsta copilăriei, dorim să cunoaștem cine a creat lumea, cine ocârmuiește universul acesta minunat, cu ordine și frumusețe negrăită. Vrem să știm cine suntem, de unde venim și încotro ne ducem; ce rost au toate strădaniile noastre în scurtul interval de timp ce ne este sortit să trăim?! Sunt întrebări arzătoare de care nu poate scăpa nici o ființă care judecă puțin. Oare cine le poate dezlega? Filosofia, știința, arta, literatura? Acestea sunt neputincioase în fața întrebărilor fundamentale ale vieții, precum stă sfinxul în fața piramidelor Egiptului. Întrucât Creatorul ne-a alcătuit pentru Sine, noi nu găsim satisfacție și nu putem fi oameni adevărați și compleți fără a ne uni cu El. Domnul Iisus ne-a spus: „Nu numai cu pâine va trăi omul” (Luca- 4, 4) dar oamenii nu i-au dat importanță. Am trăit, hrănindu-ne cu tot felul de pâini. Și așa, îndopându-ne cu toate ne-am îmbolnăvit.

Pop Irineu (1953-), Arhiepiscop de Alba
Iulia, cărturar ortodox

3. „Un om credincios mergea odată pe un drum cu un om care pretindea că el nu crede în Dumnezeu. Nu a putut credinciosul să-l lămurească pe cel necredincios nicidecum. Acesta spunea că el este om cu minte și dacă nu vede, nu poate să creadă. În drumul lor au trecut pe lângă un imaș unde pășteau o gâscă, o vacă și o oaie. Le vezi cum mănâncă toate trei iarba verde? Spune-mi dar cum este posibil ca iarba ce o paște vaca să se prefacă în lapte, iarba ce o paște oaia să se prefacă în lână iar iarba ce o paște gâsca se preface în pene? Dar te mai întreb ceva, dumneata fiind un om cu minte: ”Ce a fost prima dată? oul sau găina? Sigur, omul care pretindea că are minte, nu a găsit un răspuns, rămânând rușinat de negarea sa. Poate găsiți frățiile voastre un răspuns- dragi cititori!
„HRISTOS A ÎNVIAT” – „ADEVĂRAT A ÎNVIAT”

P.S. „Cerul înstelat, în ordinea lui, mă fac să spun că este Dumnezeu. Bine faci că-ți cauți liniștea în Evanghelie, căci ea este un izvor nesecat de adevăr” Immanuel Kant, (1724-1804). Filosof german.

Părintele Ilie

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.