Jurnaliști în politica… mare

La scrutinul din anul 2018, din Armenia, un val de jurnaliști erau pe listele diverselor partide, confirmând un trend care nu este nou. Intrarea profesioniștilor presei într-o lume pe care au început (și s-au afirmat) prin a o „toca” număra la acel moment șase jurnaliști pe listele partidului premierului Nikol Pashinyan, el însuși fost gazetar și în continuare prim-ministru al țării. Iar cifra era mult mai lungă. De fapt, era al doilea val masiv de jurnaliști intrați pe diverse funcții politice după alegeri, iar comentariile defavorabile ale opiniei publice vizavi de această schimbare de macaz profesional nu au făcut cine știe ce impresie.
O trecere în revistă succintă a celor mai renumiți jurnaliști deveniți politicieni poate începe cu marele erou al poporului britanic și prim-ministru Winston Churchill, corespondent pentru The Morning Post pe vremea Războiului cu burii și despre care se spune și azi că este „unul dintre cei care ar fi putut avea o recompensă pusă pe capul lor pentru activitatea de presă”. Un alt lider de renume, de data aceasta negativ, care a ajuns să conducă o națiune după activitatea de presă a fost Benito Mussolini, care a editat două ziare ale Partidului Socialist.
Mult mai aproape în timp, dar tot în politica „mare” figurează și Ruth Davidson, liderul Conservatorilor din Scoția, care a lucrat pentru Glenrothes Gazette, Kingdom FM, Real Radio și BBC Scotland. Tot din Marea Britanie vine exemplul Nigel Lawson, care a scris pentru Financial Times, Sunday Telegraph sau The Spectator până să intre în cabinetul „Doamnei de fier” Margaret Thatcher, între 1981 și 1989. Dincolo de Ocean, renumita Sarah Palin a ajuns guvernator al statului Alaska după începuturile mult mai puțin strălucitoare, ca jurnalist… sortiv, la publicația Mat-Su Valley Frontiersman.
În Canada anului 2017, doi foști jurnaliști deveniți oameni politici, Mike Duffy și Pamela Wallin, au stârnit oprobriul după ce au intrat în încurcături cu fondurile Senatului. Despre trecerea de la presă la politică s-a exprimat în termeni clari la acel moment politicianul opoziției Seamus O’Regan: „Foști jurnaliști în Parliament Hill este un lucru îngrozitor. Mai avem puțin și vom primi avocați și profesori în politică”. Relevant rămâne faptul că însuși O’Regan, cu tot tonul său inchizitor, fusese tot jurnalist înainte de a deveni politician.
Alte celebrități ale presei care au ajuns în funcții publice înalte sunt Patrick Buchanan, Ron Klink, Scott L. Klug, Ralph Nader, Phil Keisling, Gore Vidal, Steve Forbes, Al Gore, William F. Buckley, Norman Mailer și mulți alții.
Cât despre tendința inversă, de la politică la presă, există exemplul carierei britanicului Bill Deedes, politician al Conservatorilor, militar, baron și… jurnalist. După ce a fost ministru în trei cabinete, în anii 1960, a devenit imediat editorul unui cotidian de anvergură națională, brand care se află și astăzi în topul presei mondiale, cu un tiraj de aproape o jumătate de milion de exemplare zilnic – The Daily Telegraph.

(Revista UZP nr. 17/2020)

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.