Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a luat act cu satisfacție de gestul fără precedent al Președintelui României, Klaus Werner Iohannis, care a amendat, printr-un discurs extrem de dur, atât insolența pretențiilor utopice ale UDMR din „Propunerea Legislativă privind Statutul de Autonomie al Ținutului Secuiesc”, cât, mai ales, inconștienta complicitate a PSD, prin atitudinea lui Ion Marcel Ciolacu, președintele Camerei Deputaților, care a lăsat să treacă tacit proiectul la Senat. Faptul este de o gravitate extremă, chiar dacă nimeni, niciodată, nu ar fi votat acest proiect în camera decizională. Neavând nici conștiință istorică, nici conștiință națională, nici cunoștințe politologice elementare, Marcel Ciolacu a tratat problema ca pe un troc de tarabă, fără să-și pună problema consecințelor pe termen mediu și lung. Pentru UDMR, aprobarea tacită la Camera Deputaților a proiectului (nu contează în ce circumstanțe) constituie o victorie uriașă și un argument decisiv în fața cancelariilor europene și a UE, pentru legitimarea pretențiilor teritoriale aberante și a „Proiectului Trianon”.
Considerăm însă că vina PSD în chestiune este doar conjuncturală și punctuală. Vina fundamentală a existenței neconstituționale în Parlament, ca partid politic, a unui ONG etnic aparține întregului Parlament al României, pe o durată de 30 de ani. Cu excepția lui Corneliu Vadim Tudor, nimeni nu a ridicat consecvent problema acestei neconstituționalități. Toate partidele au cochetat cu UDMR, care a fost, cu câteva rare excepții, tot timpul la guvernare. Toate partidele parlamentare, inclusiv PNL, au avut și timpul, și posibilitatea să se pronunțe programatic pentru excluderea din Parlament a acestei formațiuni, dar au preferat, legalității constituționale, complicitatea. A venit vremea să deconteze. Pentru început, PSD-ul.
Trebuie să judecăm atitudinea Președintelui prin oportunitatea și eficacitatea lui, nu prin motivele care au determinat-o și să ne bucurăm că, în sfârșit, cineva, de la nivelul celei mai înalte instituții a statului român, a luat atitudine spunând lucrurilor pe nume și arătându-ne că „regele e gol”. Partidele parlamentare nu mai pot ocoli faptul, decât cu riscul de a se „sinucide” electoral. Orice tentativă de compromis cu UDMR-ul, de acum încolo, este, în această perspectivă, mai mult decât riscantă.
Nu mai e un secret pentru nimeni că atitudinea UDMR-ului față de români are reminiscențe hortyste, ceea ce este, cum ar zice președintele, „in-admisibil” și „in-acceptabil”. Prezumăm, de asemenea, că UDMR-ul nu înseamnă ungurii din România, iar reprezentativitatea lor în acest sens este ilicită. UDMR-ul înseamnă mai degrabă guvernul de la Budapesta, plătit însă din banii cetățenilor români, ceea ce este o rușine strigătoare la cer, acceptată și întreținută de întreg Parlamentul României, timp de 30 de ani. În privința populației de limbă maghiară din România, în cea mai nare parte a ei, are oameni civilizați, harnici, pricepuți, pentru care se cuvine să avem tot respectul și prețuirea. Iar relativ la așa-zisul lor antiromânism, împărtășim, și de data asta, punctul de vedere al lui Mihai Eminescu, care își relevă încă o dată actualitatea: „Vina, în fine, nu e a lor, pentru că generaţiunea ca atare nu are vina falsei direcţiuni a spiritului său. Vina acestei direcţiuni o au descreierații lor de magnaţi, a căror vanitate îi făcea să creadă, cum că în această ţară ei vor putea maghiariza până şi pietrele”.
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România salută, așadar, gestul Președintelui Țării, pe care-l consideră crucial, într-o Românie trădată și pe jumătate vândută. Poate fi începutul unei redeșteptări naționale și transformarea în faptă a primelor două versuri din Imnul Național.
Doru Dinu Glăvan
Președintele UNIUNII ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA