default-logo

Paul Craig Roberts: Mi-e milă de Trump

Știu, sunt în tabăra greșită. Ar trebui să-l urâți pe președintele Trump. Presa îl urăște pe Trump. La fel și Partidul Democrat, o parte din Partidul Republican, complexul militaro-industrial, întreaga stângă liberal-progresistă, universitățile, feminiștii și statele vasale Washingtonului. Nu-l iubesc decât ”rasiștii, adepții supremației albilor și deplorabilii”, scrie Paul Craig Roberts, fost adjunct al secretarului Trezoreriei SUA în timpul președintelui Ronald Reagan.

Însă îmi pare rău pentru Trump. A început să-mi pară rău din momentul în care a anunțat că va candida. Aveam informații din interior.

Am fost numit într-o funcție de președintele Statelor Unite. Am sfârșit prin a duce lupte pentru președinte și împotriva unor interese vechi și bine înrădăcinate, care erau împotriva politicii lui de a încheia războiul rece, stagnarea economică și inflația. Mi-am adus aportul la câștigarea unor bătălii ale lui Reagan, așa cum o arată și laudele lui la adresa mea, însă tocmai succesul mi-a adus sfârșitul carierei guvernamentale.

Știam că, spre deosebire de Reagan, care și-a pregătit ani de zile candidatura și avea în spate o mișcare, Trump nu are nimic. Mai mult, spre deosebire de Reagan, Trump nu avea habar în ce intră și nicio idee despre cine trebuie nominalizat în funcțiile importante, pentru a-l ajuta. De regulă, rolul unui oficial numit de președinte, cum ar fi trebuit să fie și rolul meu , nu este să-l ajute pe președinte, ci să ajute sistemul privat care conduce de fapt. Orice adjunct se secretar poate fi de ajutor pentru interesele private și poate ajunge multimilionar. Mulți dintre ei ajung.

Eu am pus însă interesele țării înaintea intereselor mele și l-am ajutat pe Reagan să scape de inflație și să încheie războiul rece.

În urmă cu 10 sau 20 de ani, mi-a dat telefon o persoană pe care am cunoscut-o când eram la Washington, era profesor în Massachusetts. Tocmai se întorsese de la Washington, unde a luat masa cu unii dintre foștii mei colegi. L-au întrebat despre mine și, după cum mi-a relatat, ei i-au zis: «Săracul Craig. Dacă nu ar fi devenit un critic ar fi avut zeci de milioane de dolari, ca noi». Cunoștința mea a spus că s-a ridicat de la masă si le-a spus că nu credea că i-a prânzul cu niște lepre. Apoi a plecat.

Ce legătură au toate astea cu Trump?

Trump avea o viață frumoasa. E miliardar, căsătorit cu cea mai frumoasă femeie din lume. Problemele SUA erau ultimul lucru de care avea nevoie. Pentru a schimba grupurile de interese închistate care conduc America este nevoie de un super-erou. Cu siguranță, nu este o sarcină pentru un tip nepregătit pentru asta și trecut de 70 de ani. Tonele de mizerii aruncate peste el de starlete porno și prostituate cu siguranță nu au făcut bine relației cu soția.

Așa cum am spus că se va întâmpla, Trump nu avea idee pe cine să numească în guvern pentru a-l ajuta. Prin urmare, i-a numit pe toți cei care se opuneau ideii sale de a crea locuri de muncă, de avea o relație pașnică cu Rusia, China, Iran și Orientul Mijlociu. Prin urmare, nimic nu s-a schimbat. Nu înțeleg în ruptul capului de ce un om de succes își dorește o funcție în care regula este eșecul.

Primul și probabil singurul mandat al lui Trump s-a consumat cu orchestrarea Russiagate. John Brennan, directorul CIA, și James Comey, directorul FBI, alături de președintele Obama și de Departamentul Obama (sic) al Justiției, presa și Comitetul Național Democrat al lui Hillary au pus la cale o investigație absurdă cum că președintele SUA este agent al Rusiei, un pion al lui Vladimir Putin în planul său de a conduce America.

Este incredibil cum au putut unii să creadă în această poveste absurdă. Însă democrații și presa au susținut că e adevărată. Dar procurorul Mueller nu a reușit să dovedească asta. După acest eșec, declarația făcută de Mueller în Congres a fost jenantă pentru el, pentru democrați și pentru presa de mainstream din America.

Trump a sperat că-i va trage la răspundere pe cei care au încercat să-l îndepărteze printr-o lovitură. Comey a fost investigat și s-a stabilit că ar putea fi pus sub acuzare. Raportul Inspectorului General al Departamentului Justiției uită însă că Comey a mers în fața autorităților cu o cerere frauduloasă de spionare a echipei lui Trump, ceea ce este o infracțiune. Faptele lui Comey le depășesc pe cele comise de procurorii care au trimis oameni în inchisoare pentru acuzații false, pentru a-și crea imagine și publicitate. Unul dintre acești procurori a fost însuși Comey. La fel a făcut si Rudy Giuliani pentru a deveni primar in New York. Robert Mueller a condus ancheta FBI privind atentatele de la 11 septembrie și a trecut cu vederea probele care contraziceau versiunea oficială. Ce a cerut Departamentul Justiției să se întreprindă în cazul lui Comey? Departamentul Justiției a refuzat să-l pună sub acuzare.

Pentru acest departament, justiția este mai puțin importantă decât propria impunitate. Departamentul Justiției refuză să pună sub acuzare o persoană despre care știe, dincolo de orice dubii, că a comis infracțiuni. Oare Departamentul Justiției decide că infracțiunile lui Comey pot fi iertate pentru că au fost comise pentru o cauză nobilă – îndepărtarea președintelui Trump?

Nu uitați asta. Departamentul Justiției și FBI au acoperit-o pe Hillary Clinton. A încălcat legea privind corespondența secretarului de Stat și a folosit un server privat pentru a-și ascunde potlogăriile. Organizația Judicial Watch încearcă să dezgropare toate astea. Un judecător le-a dat dreptul de a o interoga pe Clinton. Suspectez însă că decizia aceasta a judecătorului va fi anulată de o instanță de apel.

Nu știu de vreun caz în care oficiali ai guvernului SUA să fie trași la răspundere și nu îmi amintesc niciun incident în afară de acuzația împotriva președintelui Reagan în afacerea Iran-Contra, care a fost însă retrasă de președintele George H.W. Bush.

Acum, odată ce Comey a fost protejat, trebuie să ne așteptăm ca și complicii săi în această conspirație de a-l răsturna pe președintele SUA să fie protejați de punerea sub acuzare. Când te gândești la procentul deținuților nevinovați, dintre care unii așteaptă pedeapsa cu moartea, când te gândești la mamele tinerilor închiși pentru posesie de droguri, ți se face scârbă să știi că Comey, cel care a încercat să răstoarne un președinte al SUA, poate umbla liber.

Toți viitorii președinți vor avea de învățat din ce i s-a întâmplat lui Trump – vor avea de învățat că rolul lor este să ațâțe suficient de mulți dusmani ai Americii cât să asigure extinderea bugetului complexului militaro-industrial. SUA vor continua pe calea spre războiul cu adversari creați la Washington.

cotidianul.ro

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.