default-logo

Laureații Premiilor „Eminescu Ziaristul” 2020

Recent, în cadrul unui eveniment realizat online, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a acordat, ca în fiecare an, premiile `Eminescu Ziaristul”. Spre deosebire de alte ediții, anul acesta au fost introduse două secțiuni speciale: premiile In Memoriam și Premiile „Mătrăguna”. Acestea din urmă sunt, de fapt, sancțiuni publice pentru cei care mutilează iresponsabil imaginea lui Eminescu în cultura și spiritualitatea românească. Iată lista și prezentarea pe scurt a laureaților…

Mircea Coloșenco

I se spune „omul-instituție”. Are peste 50.000 de pagini editate (ediții critice), cuprinzând mari scriitori români: Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Ion Barbu, Cezar Ivănescu, Nicolae Labiș, Ion Barbu, Liviu Rebreanu etc. Ediția sa Eminescu este, după părerea eminescologului Nae Georgescu, cea mai gândită ediție cronologică a poeziilor acestuia. A făcut, printre altele, „inventarul” tuturor publicațiilor intitulate „Eminescu” de la moartea acestuia, până astăzi. Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România îi oferă, împreună cu prețuirea membrilor săi ;I trofeul „Izvor traversând pădurea”, Premiul „Eminescu Ziaristul”.

 

Ion Spânu

Este un cunoscut ziarist de investigații, dar și scriitor și promotor al adevărului despre viața și moartea lui Eminescu. Cartea sa fundamentală pe această temă (și motivul pentru care UZPR l-a onorat cu Premiul „Eminescu Ziaristul”) a fost „Asasinarea lui Eminescu”, apărută în 2010 la Editura Revers. În toată activitatea sa profesională, Ion Spânu îl are ca reper și model declarat pe jurnalistul Mihai Eminescu. UZPR îi răsplătește această abnegație cu Premiul „Eminescu Ziaristul”.

 

 

Constantin Barbu

Scriitor și filosof, Constantin Barbu este unul dintre discipolii din prima generație (de discipoli) a lui Constantin Noica. Dragostea pentru Eminescu i-a fost transmisă pe două mari „culoare” de cunoaștere: linia frumuseții limbii române și linia filosofiei. A scris despre Eminescu, printre altele, nu mai puțin de 20 de volume doar de bibliografie și numai pentru a scoate la lumină întregul adevăr despre viața și opera (în special opera politică) a marelui poet. Un luptător total pentru așezarea lui Eminescu pe soclul ce i se cuvine, adică piscul cel mai înalt al culturii, spiritualității și jurnalisticii românești. Constantin Barbu primește, din partea UZPR, Premiul „Eminescu Ziaristul”, pe care-l merită cu prisosință.

 

Acad. Alexandru Surdu 

Este membru titular al Academiei Române (din 1993), profesor la Facultatea de Psihologie a Universității  Titu Maiorescu din București, director al Institutului de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române (din 1997). În 2000 a fost distins cu Medalia „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu” pentru contribuția adusă la editarea operei eminesciene. Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România îi acordă, în 2020, pentru aceleași merite, Premiul „Eminescu Ziaristul”.

 

Nicolae Danciu Petniceanu

Scriitor bănățean din Mehadia (Petnic), reprezentant al spațiului de graniță al culturii române, editor al revistei „Eminescu”, care apare în această localitate și la Timișoara. Cercetător al vieții lui Eminescu (în special al biografiei târzii), Nicolae Danciu Petniceanu a urmărit și descoperit în primul rând urmele trecerii lui Eminescu prin Mehedinți și Banat. Pentru întreaga activitate dedicată „omului deplin al culturii române”, în special pentru cărțile sale („Domnul Eminescu sosește iarna”, „A sosit domnul Eminescu”, „După Pascaly și lugojeni”, „Cei trei din Piața Amzei” și „Nașul lui Eminescu”), UZPR îl onorează pe Nicolae Danciu Petniceanu cu unul din premiile „Eminescu Ziaristul”.

 

Premii „In Memoriam”

Mihail Diaconescu

Mare scriitor român, plecat recent dintre noi, autor a numeroase cărți monumentale, traduse în mai multe limbi de circulație mondială (ultima a fost apariția, anul acesta, la Milano, a traducerii în italiană a cărții „Depărtarea și timpul”), Mihail Diaconescu s-a dedicat trup și suflet personalității tutelare a lui Eminescu în cultura românească și cea europeană. Aplecat cu precădere asupra sociologiei eminesciene, i-a consacrat acestuia două eseuri de referință: „Mihai Eminescu și valorile istoriei” și „De la sociologia eminesciană la doctrina sămănătoristă”. UZPR îl onorează postum cu Premiul „Eminescu Ziaristul”.

 

Constantin Cojocaru

Marele economist român, autor al celebrei „Legi Cojocaru”, niciodată adoptată de Parlamentul României, inițiator al Mișcării pentru Constituția Cetățenilor și al proiectului legislativ cetățenesc Constituția Cetățenilor, a fost și autorul mai multor cărți cu specific economic și legislativ. Una dintre acestea a fost monumentala lucrare „Constituția Cetățenilor pe înțelesul tuturor” care nu este altceva decât transpunerea în norme constituționale a ”Statului Organic al lui Eminescu”, după cum însuși declară în prefața cărții. Este motivul fundamental pentru care UZPR îi acordă in memoriam, lui Constantin Cojocaru, Premiul „Eminescu Ziaristul”.

 

Cezar Ivănescu

Discipol necondiționat al lui Eminescu și luptător fără odihnă pentru păstrarea efigiei de spirit tutelar absolut al lui Eminescu în întreaga cultură și civilizație a poporului roman, de când există el și până când va dispărea din istorie, marele poet Cezar Ivănescu s-a declarat el însuși profet al acestui Dumnezeu al românilor: „Eminescu-i Dumnezău / Iar eu mi-s profetul său”. A scris și publicat reflecții și analize de o largă respirație profetică și de o tulburătoare expresivitate, aproape fără precedent în literatura română. La 12 ani după plecarea dintre noi, Cezar Ivănescu primește in memoriam, din partea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Premiul „Eminescu Ziaristul”.

 

MIHAI EMINESCU

Cu titlu special și unic, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România s-a gândit să ofere Premiul „Eminescu Ziaristul” și celui care a dat numele multor premii acordate în România și chiar în străinătate, dar nu a primit niciodată un premiu în timpul vieții: MIHAI EMINESCU. A existat totuși un moment, în 1888, când el a fost „nominalizat” pentru un premiu al Academiei Române (Premiul „Năsturel Herescu”), pentru a doua ediție Maiorescu a poeziilor sale. Dar, în cele din urmă, premiul l-a obținut un versificator fără valoare pe nume Iuliu Roșca, pretendent la mâna Veronicăi Micle. UZPR face, peste timp, o reparație istorică simbolică, acordându-i lui Eminescu… Premiul „Eminescu Ziaristul”.

Premiile „Mătrăguna”

Am ales această denumire pentru conotația malefică și otrăvitoare a plantei în etosul popular, nu pentru virtuțile ei vindecătoare (e cunoscută și sub denumirea de „Belladonna”). „Laureați” ai acestor „premii” la această primă ediție (în cadrul celei de-a opta ediții a Premiilor „Eminescu Ziaristul”) au fost: Horia Roman Patapievici, Mircea Cărtărescu, Dan Alexe, Lucian Boia, Cristian Tudor Popescu și Ioana Bot. 

 

Horia Roman Patapievici

Moștenitor al unui nume din elita comunistă, „filosoful cu papion” Horia Roman Patapievici a făcut una dintre cele mai grave erori în judecarea lui Eminescu, prin acel neinspirat articol din 2002, „Inactualitatea lui Eminescu în anul Caragiale”, în care și-a permis riscul unor cuvinte care-l vor condamna în veci: „Pentru nevoia de chip nou a tinerilor care în cultura română de azi doresc să-şi facă un nume bine văzut în afară, Eminescu joacă rolul cadavrului din debara. Sec spus, Eminescu nu mai este azi actual deoarece cultura română, azi ca şi ieri, se dovedeşte a nu fi decât o cultură de sincronizare. Ea încă nu îşi permite să nu fie în pas cu modele”… Cuvinte pentru care UZPR îi acordă Premiul „Mătrăguna”.

 

Mircea Cărtărescu

Poet cu o notorietate gonflată prin marketing, poetul/scriitorul/publicistul Mircea Cărtărescu, unul din corifeii paradigmei „Dilema”, a redus personalitatea lui Eminescu la imaginea caricaturizată a unui „Titi cel păros”, la faptul că era mic de statură și avea platfus etc., ilustrând perfect cuvintele eminescologului Bogdan Duică: „cel care numără bubele unui geniu seamănă cu cel care caută în excrementele unui sfânt”. UZPR îi „răsplătește” aberațiile anti-eminesciene cu un premiu „Mătrăguna”.

 

 

Dan Alexe

O formă extremă de iconoclasm o întâlnim la Dan Alexe, autorul mizerabilei cărți „Dacopatia și alte rătăciri românești”. Nevoia sa de denigrare, dacă nu e o misiune de mercenariat, este patologică, ba chiar scatologică și se orientează, de regulă, spre domeniul sacralității. După ce, în cartea amintită, a afirmat, de pildă, despre Călușari, că sunt „o confrerie homosexuală inițiatică”, merge mai departe și face un spectacol mediatic scabros, în care Eminescu și Creangă apar, în filmul „Un bulgăre de humă” al lui Nicolae Mărgineanu, ca doi homosexuali. Ba a scris și o piesă de teatru, „Eminescu la Creangă”, în care insinuează același lucru. Cu alte cuvinte, Dan Alexe vede peste tot homosexuali, încât stai și te întrebi dacă nu cumva chiar el este gay și simte nevoia ca și alții să fie. Și i-a găsit tocmai pe Eminescu și Creangă. Iconoclasm scatologic s-ar putea numi exhibiționismul cultural al lui Dan Alexe. Pentru care UZPR îi oferă un premiu „Mătrăguna”. 

 

Lucian Boia 

Un detractor al lui Eminescu este și Lucian Boia. El are un adevărat program de demitizare a tot ce trecerea timpului a sacralizat în cultura și istoria românilor. I-a dedicat lui Eminescu și o carte, intitulată „Mihai Eminescu, Românul Absolut. Facerea şi desfacerea unui mit”, apărută la Editura Humanitas în 2015. Ca și Patapievici, are aceeași perspectivă asupra actualității gândirii eminesciene: „Să nu exagerăm, cum spun unii, că Eminescu are o privire foarte modernă asupra naţiunii. Lucrurile sunt de înţeles în epocă. Însă, greşeala care s-ar face este să spunem că ele sunt cât se poate de potrivite şi astăzi, că e cât se poate de actual”.

Lucian Boia își susține pledoaria fără să aibă o documentare măcar de nivel mediu. Astfel, într-un interviu acordat după apariția cărții, făcea afirmații total aberante: „Eminescu gazetarul a fost destul de puţin citit la vremea respectivă”, sau: „Trebuie să avem decenţa să constatăm că ideologia asta a lui de secol XIX nu mai corespunde cu valorile, caracteristicile lumii de astăzi”. Merită un premiu „Mătrăguna”!

Cristian Tudor Popescu 

Cunoscutul jurnalist și „vector de opinie” suferă, în general de sindromul isteriei în fața perfecțiunii (sindromul anti-Pieta). În privința lui Eminescu, are însă o atitudine cel puțin sofisticată: el îl denigrează pe poet lăudându-l. Adică, după ce face, la un post de televiziune, afirmația șocantă că Eminescu era ateu, îi enumeră calitățile carteziene ale gândirii, anvergura culturală, atitudinea civică, patriotismul, virtuțile jurnalistice etc. Afirmația privind „ateismul” poetului o enunță cu un aplomb sacerdotal care mai că te-ar strivi, dacă nu și-ar ilustra aserțiunea cu un fragment din „Împărat și proletar”. Mai exact cu un fragment din discursul proletarului, pe care Cristian Tudor Popescu îl asimilează cu gândirea lui Eminescu însuși. E puțin probabil că „vectorul de opinie” CTP n-ar fi citit toată poezia. Și, mai ales, că n-ar fi înțeles-o. Știe însă că majoritatea telespectatorilor n-au citit decât ce au învățat la școală și pe această secvență curriculară își construiește tot discursul. Adică manipularea – căci de manipulare e vorba – prin care „beneficiarul” discursului său asociază multitudinea calităților lui Eminescu cu ideea de ateism. Iconoclasm sub acoperire s-ar putea numi această formă de denigrare. Pe care o „recompemsăm” cu un premiu „Mătrăguna”.

Ioana Bot

Deși a îngrijit ediţia „Versuri din manuscrise“, alături de Cătălin Cioabă, Ioana Bot nu agreează poezia lui Eminescu, pe care continuă să o considere o poezie minoră, pentru elevii de gimnaziu. Pe de altă parte, opera lui Eminescu e pusă sub semnul nebuniei, încă din tinerețe. În privința conspirației împotriva lui Eminescu și moartea sa ca urmare a acestei conspirații, Ioana Bot are următoarea apreciere: „Fiecare crede ce vrea. Unii cred că Iisus a fost român sau dac. Alţii – că pe Eminescu l-au asasinat duşmanii. Evident, duşmanii poporului român. În acest ton al discuţiei, eu prefer să cred că pe Eminescu l-au răpit extratereştrii care, oricum, se pare că vizitează des cu farfuriile lor meleagurile binecuvântate româneşti şi că ne va fi redat, în glorie, când vom ajunge să îl merităm cu adevărat […]. Şi le-aş sugera celor de la NASA să angajeze urgent eminescologi pentru viitoarele lor expediţii”. Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România îi oferă și ei o „Mătrăgună”. 

UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA

Departamentul de Comunicare



Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.