default-logo

Politicienii apolitici

E o tradiție ca românii să nu voteze ideologii și programe electorale, ci persoane. De altfel, stînga și dreapta sînt structuri politice amorfe, care nu au reușit în trei decenii să-și decanteze identitatea.

Înaintea campaniei pentru alegerile locale din 27 septembrie a început migrația primarilor, în special ai PSD către actuala putere. Navetismul aleșilor locali își are tradiția în guvernarea PSD din 2000-2004, cînd guvernul era condus de Adrian Năstase. În urma unei Ordonanțe de Urgență, primarilor li s-a dat libertatea de a trece de la un partid la altul, fără a-și pierde mandatul. Un sfert din primarii opoziției au sărit în barca puterii, în special pentru obținerea preferențială de bani publici. Ce nu poate face un primar cu banii de la guvern! Poate asfalta drumuri, poate renova școli, poate construi te miri ce. Lucruri absolut lăudabile, se poate spune. Dar să nu uităm că fiecare lucrare edilitară este licitată sau încredințată unor firme de casă care includ și șpaga în costul lucrării.

A doua migrație de proporții a primarilor la borcanul cu miere al puterii a fost în 2014, în timpul guvernului Ponta, tot în urma unei Ordonanțe de Urgență. Atunci, 350 de primari ai Alianței de Centru Dreapta au trecut la PSD. Doar cîteva exemple: În Bistrița Năsăud, din 22 de primari ai ACD, 20 au migrat la PSD. Maramureșul a rămas doar cu cîțiva primari ai opoziției. Zeci de primari din județele roșii Teleorman, Argeș, Buzău și-au schimbat carnetele de partid. Și lista poate continua. De remarcat că în Sibiu nici un primar nu și-a părăsit postul.

Acum s-a întors roata. Înaintea începerii campaniei pentru locale, prin negocieri și promisiuni PNL a reușit să atragă de la PSD o serie de primari care știu bine de unde pleacă: de la un partid slăbit cum nu a fost niciodată, buimac, împărțit în mai multe grupuscule. Același joc politic fără mamă, fără tată. Doar actorii și-au schimbat rolurile între ei.

Anomalii doctrinare

E o tradiție ca românii să nu voteze ideologii și programe electorale, ci persoane. De altfel, stînga și dreapta sînt structuri politice amorfe, care nu au reușit în trei decenii să-și decanteze identitatea. Tocmai de aceea dictonul „nu știe stînga ce face dreapta“ este asimilat drept contrariul său, anume stînga știe ce face dreapta și viceversa. Năravul transpartinic se simte ca peștele în apă.

Continuarea pe dw.com

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.