”Poezia fără frontiere” antologie – un volum păstorit de ziariștii-poeți de pe tot globul

”SALVAREA LUMII PRIN POEZIE”

          La ceas de seară, într-o mare zi de sărbătoare a lunii septembrie din acest an al izolării prilejuite de pandemia Covid – 19, am primit o carte de colecție cu un titlu incitant ”Poezie fără frontiere”.

          Dacă Borges vorbea despre cărți ale căror structuri seamănă cu o scară, pot spune că acest volum are structură unui pod, a unui ”Pod poetic” – cu punți de legătură între oamenii”,  traversând toate granițele. Fiindcă, poetul celor cinci continente, Germain Droogenbroodt, inițiatorul acestui pod imaginar, a făcut să fie accesibilă lumii lirica modernă contemporană. Și n-ar fi prins viață, dacă, în martie 2020 Academicianul Gheorghe Păun, redactor șef al revistei Curtea de la Argeș, n-ar fi propus să se alcătuiască o Antologie din toate poemele apărute în mai multe reviste internaționale. O parte dintre ele au fost trimise sub titlul ”Poezia Săptămânii” și la  Revista ”Cetatea lui Bucur” editate sub rubrica ITHACA. Alături de marele poet – jurnalist, Germain Droogendroodt,  a trudit și ziarista, scriitoarea, traducătoarea versurilor în limba română,  Gabriele Căluțiu Sonnenberg.

           Astfel,  Antologia ”Poezie fără frontiere” s-a înstăpânit peste întreaga etapă a carantinării, soldându-se cu un efect colateral benefic, conferind un sens acestei perioade: ”salvarea lumii prin poezie”. Editura ”Tiparg” ne-a făcut un cadou inestimabil, aflându-se sub protecția ”Bibliotecii Revistei Curtea de la Argeș”, păstorită cu evlavie și geniu de Academicianul Gheorghe Păun. S-a alăturat efortului poetic Passionaria Stoicescu, Paula Romanescu și Iuliana Pasca, de asemenea jurnaliste profesioniste.

          Astăzi, când ne ”jucăm” de-a dialogul de la distanță, o  ”originală utopie a depășirii limitei Timp”, rătăciți între destin și iluzii, când librăriile se volatilizează, ca și revistele de cultură, când aproape nici o carte nu are siguranța unui ”Pod” peste timp, ne retragem în ”cuvântul fără de țară al visului”, unde ni se oferă un adăpost  într-o Antologie de colecție, ”o piesă bibliofilă cu aproape 270 de poeme”, intitulată: ”Poezie fără frontiere”. Mă bucur, că mă aflu printre cei peste 200 de autori!

          Acest simbol specific al acestui Timp, pe care  mulți îl numesc Apocalipsă (am spus Apocalipsă?!), nu poate fi desființat, avându-ne unul pe altul, înțelegem eminescian, ca un destin prezentul, funcția clipei: ”Tu ai ș-acum comoara-ntreagă/ ce-n suflet pururi ai avut”.

Elisabeta IOSIF / UZPR

 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.