default-logo

”Băile Pucioasa – Case de poveste”

După o îndelungată perioadă când pandemia ne-a reținut în localitățile de rezidență am așteptat cu bucurie semnalul reluării călătoriilor noastre inițiate de Sanda prin atâtea locuri necunoscute sau demult nevizitate, astfel că, profitând de toamna târzie, blândă și luminoasă a fost o bucurie să ne revedem, cu mască cu tot și să repornim pe drumuri și coclauri…ce ne așteptau și ele să ne ofere noi surprize și frumuseți nebănuite…

Nu trecem nepăsători urmând drumul istoricei capitale Târgoviște, vizitând mănăstirea Nucet ridicată pe moșiile Văcăreștilor cu cinci secole în urmă, așa cum e menționat pe turnul clopotniței din secolul XV, apoi gonim spre mănăstirea Dealul unde ghidul ne întâmpină în parcare să ne îndrume spre muzeul mânăstirii cu vestigiile istorice și la biserica istorică.

Ne așteaptă în parcare ghidul căruia I se spune că nu avem mult timp pt vizită fiind așteptați la alt obiectiv. Dar ne duce în muzeul mănăstirii unde sunt panouri cu istoria domnitorilor din Țara Românească când capitala Târgoviște. O splendidă stare a ancadramentului de construcție cu un culoar ce conduce spre chilii, cu o verandă cu vedere spre valea în care este așezată localitatea. Aici era renumita Școala de la Mănăstirea Dealul unde se făcea carte cu profesori renumiți o garanție a calității absolvenților

 

Ne-am grăbit  căci la Pucioasa ne aștepta o doamnă ce urma să ne fie ghid în localitate. Mare ne-a fost surpriza să fim poftiți în Centrul de informații, să ni se ofere pregătite materiale de prezentare a urbei, cu pliante și hărți,  dar mai ales căldura primirii a avut cel puțin asupra mea dar și a celorlalti participanți un efect terapeutic, simțeam după atâta îndelungată a noastră însingurare importanța comunicării, a căldurii binevoitoare a unor semeni și aceasta avea un efect benefic, de încredere, de încurajare, de dor de viață și bucurie. Apoi împreună cu o altă tânără inițiată în proiecte și deja unele cu succes derulate, găsind și sponsori în aceste timpuri cu ”statut de nisipuri mișcătoare” erau zâmbitoare dornice să ne arate urbea lor, pe care mulți o vizitam pentru prima oară deși e la doi pași de București, dar cum tot ce e departe și mai ales când o viață întreagă îți fusese refuzată, preferința pentru ”peste frontieră” era mai atractivă.

Așadar încărcate de materiale informative iată-ne încolonați în descoperirea orășelului, căruia i se mai atașaseră și câțiva vizitatori cărora li se propusese acest tur ghidat. Am pornit spre primul obiectiv pe o străduță altădată faimoasă pentru a fi adăpostit cazări la tratament cu apele sulfuroase pentru care stațiunea devenise faimoasă încă de pe timpul regulamentului organic când Kisselef vizitase localitatea și-i era recunoscută calitatea de stațiune de tratament. Intrăm într-o grădină asupra porții scria Clubul elevilor și ne explica Dna Diaconescu coordonatoarea centrului că de ani buni aici funcționa o Casa pentru cercurile de talente si îndemânări și intrăm în unicul muzeu din țară, din Europa și din lume de aeromodelism, și aeroplanorism, inițiat din 1955 de un pasionat al zborurilor Dumitru Diaconescu acest club având un nume pitoresc și patriotic ales ”Aripi românești”; într-un spațiu înghesuit aș spune pe mese, în vitrine, agățate de tavan diverse planoare și avioane, executate de elevi pasionați care se inițiau în acest domeniu, în care pe bună dreptate românii prin tangențe și educative cu Franta deveniseră printre fruntașii zborurilor înaripate. Îi regăsim pe părinții români ai conceperii și încercărilor de zbor Traian Vuia, Aurel Vlaicu primii constructori, Henri Coandă părinte a avionului cu reacție. . Aici încolțise ideea încă din 1970 de a se realiza machete de aeronave, pentru început, de vitrină: Vuia , Vlaicu, Coandă.

Muzeul unic in Europa , reușind să dețină astăzi 300 de machete de aeronave, vitrine cu uniforme de aviație , trofee , impresii ale vizitatorilor din toate colturile lumii, adunate în peste 30 de ani de existență. Muzeul poarta azi numele cosmonautului Dumitru Prunariu , Cetățean de Onoare al orașului Pucioasa.

Apoi am fost conduși în vila fam Mateescu în care de asemenea panouri cu imagini de la diversele cercuri de pictură, de dans, de aeromodelaj ne sunt prezentate de alți profesori coordonatori.

Urcăm apoi pe o stradă în pantă, spre o vilă altădată faimoasă, a unui om gospodar și care o ridicase prin anii `37  pentru familia sa, pe această colină cu o terasă cu vedere asupra urbei, dar cu ce rafinament de construcție să evite umezirea la restaurare și renovare se găsise un strat de pământ care asigura o izolare față de fundație, apoi Vila este înconjurată de o livadă de pomi fructiferi, ar putea fi mai bine întreținută…Curtea imensă are intrarea în Liceul Tehnic dar este si pista de aterizare pentru helicoptere si loc de desfășurare a competițiilor de planoare teleghidate.

Ne despărțim de succesele elevilor pasionați de zbor și de succesele lor continuându-ne traseul spre alte obiective de vizitat înregistrând vile recent construite cu minunate grădini de flori, impecabil întreținute, alte vile în stil neo românesc restaurate, așteptând probabil alde destinații, muzeul etbologic fosta casă a medicului, în stil românesc în curs de restaurare este încă închisă vizitării. Îmi atrag atenția numele unei farmacii ”Visul inspirației ”pe bulevardul trecem pe lângă o Casa de bătrâni, cu o grădiniță umbrită de arbori și verdeață ca să ajungem la gara și ea tradițională  e în curs de a fi pusă în valoare prin refacerea parcului din apropiere, peronul are o copertină recuperate de la gara din Arad .Vizităm apoi locuri tradiționale, unele în curs de reconsolidare și renovare, altădată celebre prin proprietari ce se ocupau și de afaceri țineau magazine la parter  locuind la etaj, în centru un monument închinat eroilor din primul război Mondial comemorați în fiecare an de ziua eroilor. Parcul orașului cu arbori umbroși adăpostește o tabără de sculptură în lemn și un monument impresionant la intrare, creație a artistului .

Vizităm Centrul Cultural European cu o foarte cochetă sală de spectacole, recent renovate și dotată cu facilități modern la cabinele actorilor, și chiar cu condiții de găzduire pentru invitați. Ne interesăm de posibilitățile de exploatare, sunt cercuri de balet, se mai organizează concerte de muzică de camera, recitaluri de poezie etc. Inimoasele doamne ne-au condus și la alte case tradiționale, povestindu-ne și despre manifestările localnicilor, conducându-ne să vedem și împrejurimi deosebit de pitorești , dar și despre perspectivele de dezvoltare ale urbei

O zi memorabilă, pe care îmi face plăcere să o recomand și altor amatori de călătorii de suflet!

 Clementina Timuș / UZPR

Despre autor

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.