Cunoscut de multă vreme ca una dintre cele mai frumoase și mai interesante amenajări de arhitectură peisajeră din România, Parcul Romanescu din Craiova, care în această toamnă a împlinit 117 ani de la inaugurare, își trăiește o nouă tinerețe, prin lucrările de modernizare și reabilitare care au fost efectuate în ultimii ani pe aproape întreaga sa suprafață, precum și la Podul suspendat.
Parcul și-a făcut de la început o intrare triumfală în domeniul amenajărilor genului, prin faptul că proiectul său a câștigat, în 1900, Medalia de aur la Expoziția internațională organizată la Paris, că pe întreg cuprinsul său își etalează frumusețea, umbrind aleile, peste 250 de specii de arbori și arbuști ornamentali, reprezentând o arie geografică cuprinsă între Masivul Himalaya și America de Nord sau că a fost clasificat între primele parcuri ale Europei, după Versailles, de lângă Paris, Pincio, din Roma și Parcul Englezesc din Munchen. Inaugurarea sa a avut loc în ultimele zile ale lunii septembrie 1913.
Așadar, parcul împlinește 117 ani, după actul său de naștere, cum s-ar spune.
Dar originea sa este mult mai veche, începuturile fiind acum peste două secole. Istoricii craioveni Luchian Deaconu și Mircea Pospai, care în lucrări sau articole speciale s-au ocupat de trecutul parcului, spun că mărturiile care atestă cultivarea unor plante ornamentale în vechea grădină a lui Ștefan Bibescu datează de la începutul secolului al XIX-lea. La 1 decembrie 1815, printr-o scrisoare trimisă Casei de comerț Hagi Pop din Sibiu, Ștefan Bibescu se interesa dacă nu i s-ar putea trimite un grădinar priceput, pentru că „am făcut aici la Craiova o grădină nouă, aducând ierburi și flori din Turcia și din Europa“. Deci „o grădină nouă“, ceea ce înseamnă că de și mai multă vreme exista una, pe care boierul craiovean o înfrumusețase cu ce-i plăcuse lui pe unde umblase.
În 1837, Almanahul Statului din Prințipatul a toată Țara Românească scria : „în depărtare de o jumătate de ceas (de centrul orașului – n. n.) este grădina cocoanei Ecaterina Bibescu, o grădină prea frumoasă și regulată. Aici merg nobili cu familiile și fac o adunare prea frumoasă; iar în altă depărtare de o jumătate de ceas este apa Jiului, la Lânărie, unde sunt niște plopi foarte frumoși, cu o mărime deosebită și rară“.
În anul 1845 Craiova este vizitată de istoricul August Treboniu Laurian, care, mai apoi, își exprimă încântarea față de oraș în Magazinul istoric pentru Dacia, scriind: „orașul se află acum în stare înfloritoare… Plantarea grădinilor și a promenadelor făgăduiesc acestei cetăți pentru viitor o splendoare la care abia va ajunge o altă cetate a prințipatului în același timp“.
În deceniile următoare sunt mai multe mărturii care vorbesc despre crearea unor grădini publice în Craiova, cum este, de exemplu, maidanul pe care primarul Barbu Bălcescu îl transformă, înainte de 1874, în grădina publică ce poartă astăzi numele Mihai Bravu.
Pentru actualul Parc Romanescu sunt de reținut, înainte de amenajarea de la începutul secolului XX, câteva elemente: în 1853 administrația orașului a cumpărat, de la marele logofăt Iancu Bibescu, terenul în suprafață de 259 de pogoane, precum și „zidurile de locuință, pavilioanele, florăriile și alte dependințe ce se află în această grădină“; în 1881 s-a făcut iluminarea grădinii publice prin instalarea lămpilor cu gaz; în 1896 au fost plantați 500 de brazi pe platoul de la intrare, o parte dintre aceștia împodobind și astăzi promontoriul amenajat atunci.
Și totuși, abia în 1898, când primarul orașului era Nicolae Romanescu, a fost votat un amplu program pentru modernizarea aspectului edilitar al Craiovei, realizarea proiectelor fiind încredințată arhitectului francez Edouard Redont, ajutat de fratele său Jules Redont și de Ernest Pinard.
Aproape cinci ani au durat lucrările de amenajare a parcului, din aprilie 1898 până în septembrie 1903, în care timp s-au demolat casele unei mahalale mizere, s-a degajat terenul, s-au săpat canale și s-a cărat pământ (523.000 de metri cubi), a fost adâncită valea ori au fost ridicate movile cu aspect de dealuri, au fost create insule și cascade ori construite podețe și grandiosul pod suspendat. Cursul de apă care traversa haotic terenul, în lungime de aproape 2 kilometri, a devenit un ansamblu de lacuri și cascade.
Conceput ca loc de promenadă pentru craioveni, parcul avea o țesătură de alei și drumuri, însumând 27 de km, cu lățimi cuprinse între 1 metru și jumătate și 12 metri.
Societatea electrică din Berlin a realizat instalația de iluminat, compusă din 20 de lămpi voltaice și 20 de lămpi incandescente. Băncile și scaunele au fost executate la Șantierul naval din Turnu Severin, uzinele „Lemaitre” din București și la Școala agricolă și industrială de la Drăgășani. În februarie 1903 a început montarea podului suspendat, a cărui lungime era de 35 de metri, iar lățimea de 2 metri.
Așa se face că în toamna anului 1903, la sfârșitul lui septembrie, craiovenii intrau pe poarta parcului lor cu mândria că de asemenea frumusețe nu se pot bucura decât locuitorii câtorva dintre principalele orașe ale Europei.
Regele Carol I a fost prezent la inaugurare, împreună cu principele moștenitor Ferdinand și cu suita regală, în data de 29 septembrie 2013, dar Majestatea Sa a stat atunci la Craiova cinci zile, din 26 până în 30 septembrie, efectuând vizite în școli, așezăminte culturale și unități militare. 
Serbările, după inaugurarea la care a participat familia regală, au ținut două săptămâni, până la 12 octombrie.
Timp de peste un secol parcul nu a mai cunoscut intervenții majore pentru modernizarea sa, acestea venind abia începând cu anul 2015. Cu suma de 11 milioane de euro, obținută de la Uniunea Europeană, au fost refăcute aleile, cascadele, iluminatul public, dar a fost montat şi un sistem video cu dispecerat, astfel că toată activitatea din parc este monitorizată, aspect foarte important pentru securitatea și liniștea vizitatorilor. Lucrările au fost finalizate în mai 2017.
Reabilitarea podului suspendat a constituit un proiect aparte, demarat la începutul anului 2019 și finalizat în primăvara acestui an. Au fost executate lucrări legate de reconsolidare şi aducere la starea iniţială, precum și alte câteva lucrări la amenajările din jurul podului.
Se poate spune, așadar, că aniversarea din această toamnă, de 117 ani, a găsit Parcul Romanescu mai frumos, mai elegant, mai ofertant pentru vizitatorii săi și mai în pas cu elementele de modernism ale acestui timp.
Rodica Pospai Păvălan
Filiala UZPR „TudorArghezi” Craiova