După atâtea şi atâtea frământări şi bumbăceli politice postdecembriste, într-una din serile trecute am auzit la televizor vocea unui analist politic optimist, care îndemna toate forţele politice, prin liderii lor, să se întâlnească „la mare sfat” pentru a găsit formulele optime în vederea relansării economice, politice şi sociale a României. Aceasta este „marea dorinţă” a alegătorilor români, indiferent „de culoarea politică”! E nevoie ca toate „minţile luminate” ale politicienilor să salveze ţara, prin reforme eficiente, din „ghearele monstruoase” ale Crizei, care se manifestă în toate sistemele societăţii româneşti. Au trecut atâţia ani şi în sfârşit se vorbeşte în patria română de solidaritatea naţională în diversitate, idee lansată „în faţa poporului”, prin intermediului televizorului, ca un „semnal de alarmă” atât de necesar pentru reînvierea României ,,din propria-i cenuşă”. Pluripartidismul profitorilor, care primesc probabil comenzi externe ultrasecrete, greu de interceptat, nu trebuie să destrame solidaritatea naţională, unitatea „în cuget şi în simţiri” a poporului român.
Cine a avut sau are în continuare interesul să distrugă şi „să spargă” mişeleşte, ca pe un pahar de cristal, solidaritatea naţională a politicienilor români? Apar pe posturile de televiziune ,,politruci”, cum li se spune, care vorbesc ,,vrute şi nevrute” în afara realităţilor româneşti crude şi nemiloase. Aceste ,,marionete” ar trebui înlăturate din scaunele strălucitoare pline de ,,interesele străine de interesul national”. Celebrul proverb: ,,Ţara arde şi baba se piaptănă” se confirmă de fiecare dată când aceşti ,,politruci” se manifestă precum animalele din romanul: ,,La ferma animalelor” scris de George Orwell. De departe, analistul nostru politic, despre care am amintit mai devreme, a remarcat faptul că aceşti ,,politruci” nu vor sau nu sunt în stare să coaguleze forţele politice din România pentru a menţine şi consolida solidaritatea naţională. Nu cred că întâmplător am identificat câteva mesaje sacre din trecut, care au menirea de a conştientiza clasa politică românească din zilele noastre democratice. Politicianul şi istoricul Nicolae Iorga ne transmite din trecut un avertisment incontestabil: ,, Orice încercare de a rupe solidaritatea naţională este un păcat faţă de această ţară, faţă de acest neam! “. Unii ,,politruci” nici măcar nu ştiu sau nu vor să ştie de solidaritatea naţională. Nu ar fi productiv pentru interesele lor electorale meschine şi egoiste ? Aşa-i ?
Dincolo de scena politicii şi discursurile demagogice, didacticiste şi defăimătoare, unii români, contrariaţi de limbajul: agresiv, fals şi demoralizator, invocă de multe ori versurile poetului Mihai Eminescu, din Scrisoarea III: ,, Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,/ Să-i împarţi în două cete: de smintiţi şi în mişei…”. Aceste atitudini politice, câteodată cu accente sadice, străine de felul de a fi al românilor, confirmă faptul că ,,miza” implicării ,,în forţă” în viaţa politică a ţării are alte conotaţii profitabile. Acestea sunt foarte bine ,,mascate” de meşteşugul ipocriziei, infatuării şi a unui patriotism fals . Prin vreme, Vlad Ţepeş ne transmite şi un mesaj de conştientizare, ca o constatare realistă, venit din Împărăţia strămoşilor noştri: ,, I-aţi azmuţit pe unii împotriva altuia. I-aţi îndemnat să caute peste hotare ajutorul atât de scump al străinilor. Asta a ajuns ţara de pe urma dezbinărilor voastre smintite !”.
Din nefericire, aceste realităţi din trecut sunt prezente şi în vremurile noastre democratice. De datorii externe, cu ,,dobânzi umflate”, avem parte ca o consecinţă a lipsei solidarităţii naţionale politice şi economice. Dezbinarea a fost prezentă în ultimii 30 de ani în ţărişoara noastră, iar mult aşteptata prosperitate se rezumă la majorarea pensiilor cu o sută, două de lei, pentru care ne ,,căciulim” pe motiv că ,,nu sunt bani!”. De ce nu sunt bani!? Dezvoltarea economică şi încurajarea implicit a mediului de afaceri a stagnat, iar distrugerea industriei româneşti ne-a adus în pragul ,,falimentului national”. Acum stăm ,,cu mâna întinsă” la diverşi bancheri pentru a ne aproba ,,împrumuturi externe” sau ,,ne scotocim prin buzunarele sărăciei” pentru a afla o finanţare internă. Măcar dacă împrumuturile externe ar fi fost în mare parte destinate unor investiţii profitabile. Din trecut, răsună prin vreme, ca o poruncă sfântă, cuvintele lui Mihai Viteazul din filmul românesc: ,,O viaţă avem români şi-o cinste. Deşteptaţi-vă că am dormit destul !”. Poate că vreo câţiva români adevăraţi vor constitui o suprastructură strategică de salvare a ţării, care va funcţiona sub tutela puternică şi indestructibilă a Solidarităţii Naţionale. Mulţi români doresc să se simtă din nou acasă în România, nu străini în propria lor ţară…
Dumitru Țimerman/UZPR