În toamna anului 2020, slujitorii penelului și ai frumosului, membri ai Uniunii Artiștilor Plastici Prahova, au adus iarăși pe simezele Galeriilor de Artă din Ploiești creațiile lor artistice, izvorâte din preaplinul lor sufletesc, din harul divin cu care au fost înzestrați și din generozitate față de semeni.
Expoziția propune o viziune diversificată asupra vieții, atât prin intermediul picturii, cât și al sculpturii și al tapiseriei.
Numeric, cel mai bine reprezentată este pictura. Toamna, anotimpul rege al acestei expoziții, poate fi admirată în picturile lui Marcel Bejgu – ”Pădure toamna”, Ana-Maria Bărbos – ”Solitudine”, Camelia Profirescu – ”Toamna”, Elisabeta Stănciulescu – ”Haină ruginie”, Valter Paraschivescu ”Armoniile toamnei”, Ovidiu Paștina ”Acorduri de toamnă,” Speranța Ștefănescu – ”Melancolia toamnei.”
Marcel Bejgu prezintă toamna în culori calme, blânde, oarecum estompate, în tabloul Anei Maria Bărbos copacul din prim-plan, de culoare neagră, lipsit de frunze, prefigurare a morții în natură, este concurat de marea de un ruginiu roșcat a pământului și de ruginiul copacilor din fundal. În viziunea Elisabetei Stănciulescu haina înflăcărată a toamnei este concepută dintr-o mulțime de flori ruginii-roșcate, care comunică prin intermediul fasciculelor de aceeași culoare ce iradiază din ele. În tabloul Cameliei Profirescu peisajul autumnal pare o sinteză a mai mutor forme de existență și de culoare: pământ gri-lila, copaci în nuanțe de galben, mare albastră, munți gri cu tente maronii, cerul de un gri estompat. Valter Paraschivescu are o viziune sinestezică asupra toamnei pe care o prezintă în acorduri de vioară. În tabloul lui Ovidiu Paștina peste copacul din prim-plan se revarsă o ploaie de nuanțe cromatice.
Speranța Ștefănescu vizualizează sentimentul melancoliei de care este cuprinsă lumea vegetală sacrificată în roadele toamnei.
Diana Lemnaru în pictura ”Fără titlu” îi lasă privitorului posiblitatea de a descifra singur mesajul artei sale.
Toamna este însă doar momentul temporalității unei întâlniri artistice și al
unor forme de exprimare. Pe simezele expoziției pot fi admirate creații cu o tematică diversă: peisaje acvatice, prezentate mai ales vara: Florica Ionescu – ”Vara la Constanța”, Tănase Mocănescu – ”Borcea”, Geanina Sfinteș – ”Efectul apei”, Constanța Mazuru – ”Poarta la mare”, Lemnaru Diana – ”Ploaia”, Maria Urian – ”Nuferi”, Ligia Bălaj Popescu – ”La plajă”; chipuri umane în diverse ipostaze: Adriana Brăileanu – ”Behind the mask”, Daniela Rândașu „Summer Camp”, Emil Craioveanu – ”Icoana umilirilor”, Mihaela Laslo – ”Good night mon. Hello sun”, Valeriu Scărlătescu – ”Oglinda din vitrină.” În pictura ”Interior” a lui Dragoș Minculescu se observă o fuziune om-plantă. Corpul uman este prezentat cu aurele sale și susținut în interior de coloana vertebrală, aidoma unui copac.
Universul floral este reprezentat de florile roșii, pline de viață ale Danielei Moraru, cât și de florile albe, stilizate ale Mirelei Petria, în spatele cărora se află diverse forme de existență, prezentate prin intermediul artei.
Victor Munteanu și Miltiade Nistoroiu prezintă natura static.
Alți pictori oferă imagini ale unor medii citadine, mai ales din Bulgaria dragă pictorilor ploieșteni care și-au creat acolo și ateliere de creație: Florin Șuțu – ”Bazar la Sozopol”, Tiberiu Adet – ”City On…”, Veni Caminschi – ”Amintiri din orașul alb”, Mihaela Teodorescu – ”Balcic”; Emanuela Ceapă – ”Verde.”
Nu lipsesc nici creațiile umane, specifice atât activității spirituale, cât și celei materiale: Loredana Ene – ”Catedrala”, Ana Oprișoreanu – ”Picnic.”
Viziunile diferite asupra realității sunt prezente și în creațiile pictorilor: Mihaela Ilie ”Stop joc,” Marilena Ghiorghiță ”Arcade”, Cristian Anghel ”Nișă”, Alexandru Ionescu ”Sfaturi practice la ceas de seară” și în sculptura ”Interferențe” a Cristinei Milea. Mihaela Ilie concepe existența ca un joc al formelor de viață umană și ale naturii, surprinse în anotimpul toamna. În arcadele Marilenei Ghiorghiță, asemănătoare cu o potcoavă sau cu un curcubeu, este înscris copacul verde, simbol al vieții ce străjuiește granița dintre două lumi.
Cristian Anghel oferă o viziune obstrucționată asupra lumii, în schimb Lucreția Milea prin intermediul aparatului de fotografiat conceput sub formă de cub și cercuri concentrice privește perfecțiunea și stabilitatea lumii.
Andrei Nistor prezintă sculptural amurgul. Alexandru Ionescu materializează un concept abstract într-un joc de forme și culori, în care întunericul nopții este transformat în lumina surâsului.
Elena TRIFAN/UZPR