Uneori am impresia că de ceea ce are nevoie cel mai mult societatea de astăzi este de o școală nouă.
O școală unde să se predea cele mai importante materii: iubirea, generozitatea și iertarea.
Unde să se întâlnească, pentru a se cultiva, invidioșii și cei străini de milă. O școală a iubirii! Unde învățători să ne fie înșiși sfinții. Iar examenele să le susținem ca într-o școală obișnuită, doar că – fără restanțieri.
Poate doar astfel am mai avea șansa să schimbăm mentalități și inimi. Și să devenim cu toții egali în fața iubirii.
Iar sufletele bântuite de siberii –să-nmugurească.
O școală ce ne-ar aminti că tot zațul fericirii stă ascuns în noi și suntem în stare să fim iertători ca sfinții.
O școală unde să ne îmbolnăvim de bolile altor oameni și să ne bucurăm că-i putem ajuta. Pentru că prea ne-am infestat cu neiubire. Și am ajuns să ne temem unul de altul așa cum se teme și țânțarul de bâzâitul aripilor lui.
Și ca să nu regretăm într-o zi că inima noastră a fost tot timpul ca o planetă nelocuită, suntem datori să ne fixăm fiecare o întâlnire cu sine și să construim în interiorul nostru școala iubirii.
Doina DABIJA / UZPR Chișinău