Biserica cu hramul ,,Sfântul Nicolae” din parohia Orşova Sud, a îmbrăcat veșmânt de sărbătoare, duminică, 27 decembrie 2020.
A devenit deja o tradiţie ca la această dată, ierarhul mehedinţenilor, Preasfinţitul Părinte Nicodim, să săvârşească Sfânta Liturghie la Orşova, iar corul Kinonia să susţină un amplu concert de colinde. Aflându-ne într-un an pandemic, generat de criza de coronavirus, membrii Corului Kinonia nu au putut susține un real concert, din cauza acestei situații epidemiologice precare, însă o parte din membrii corului, la momentul Chinonicului au interpretat frumoasele colinde tradiționale.
Pentru această sărbătoare deosebită, enoriaşii parohiei ,,Sfântul Nicolae” s-au pregătit îndelung întru aşteptarea oaspeţilor dragi. După ce în urmă cu câteva zile au primit în casele lor vestea Naşterii Domnului, adusă în cadrul vizitei preotului cu icoana praznicară, în ziua pomenirii întâiului martir, Sfântul Arhidiacon Ștefan, credincioşii au îmbrăcat straie sărbătoreşti şi au petrecut câteva ceasuri în comuniune liturgică.
Pentru început, Sfânta Liturghie Arhierească, săvârșită de Preasfințitul Părinte Nicodim, înconjurat de un ales sobor de slujitori, a constituit un prilej de meditaţie şi reculegere sufletească pentru mulţimea credincioşilor prezenţi. Duhul rugăciunii şi atmosfera solemnă au fost întreţinute de cântările bisericeşti executate cu profesionalism de grupul psaltic ,,Sfântul Nicodim de la Tismana” al Catedralei Episcopale din Turnu Severin.
În cuvântul de învățătură rostit, Preasfințitul Părinte Episcop Nicodim a prezentat Cuvântarea și Martiriul Sfântului Arhidiacon Ștefan, din Cartea Faptele Sfinților Apostoli, capitolul VII.
În încheiere, chiriarhul mehedințean a acordat părintelui protoiereu, Crăciun Pufan, slujitor pensionar al acestei parohii, o icoană cu Maica Domnului, la împlinirea unei vârste venerabile.
Părintele paroh, Iulian Nedelcu a mulţumit ierarhului pentru cinstea deosebită pe care a făcut-o întregii comunităţi, adresând cuvenite mulţumiri şi credincioşilor care şi-au adus obolul şi contribuţia la buna desfăşurare a manifestării de suflet.
Biserica din Orșova este amintită prima dată la anul la 1660, de către un
călător turc, Evlija Celebi. Acesta scria că în ,,orașul” Orșova ,,ghiaurii” (creștinii) ,,au și o biserica a lor”. Este prima amintire a bisericii care va purta mai târziu hramul ,,Sfântului Nicolae cel Sarac”, ea fiind regăsită apoi pe hărți militare din secolul al XVIII-lea.
Tot în secolul al XVIII-lea, cronicarul Nicolae Stoica de Hațeg scria că după 1730 în Orsova Veche s-a ridicat aici și o mănăstire catolică cu călugări. Dar aceștia au plecat definitiv de aici, spre interiorul Imperiului Austriac, în anul 1737, îndată după izbucnirea noului război Austro-otoman.
Prima biserică din piatra și zidărie s-a construit, probabil, în anul 1746, în anul 1790 profesorul Daniil Laitin din Orșova scriind că, deja, ,,românii din Orșova au o biserică și o școala a lor”. La începutul secolului al XIX-ea biserica este dotată cu primele ei clopote, primul în anul 1808 fiind turnat la Timișoara, cel de al doilea, din anul 1811, la Graz.
Biserica nouă, monumentală, una dintre cele mai mari din zonă, apare pe planul Orșovei realizat în anul 1816 de căpitanul Johan von Pavici, pe latura vestică a spațiului sau de protecție figurând și locuințele-chilii pentru cei ce deserveau biserica și școala. Tot în aceste încăperi a funcționat mai târziu școala și a locuit învățătorul.