Muzeul Național al Ouălor încondeiate, Ciocănești, Jud. SUCEAVA

Localitatea Ciocăneşti din judeţul Suceava este situată pe malul râului Bistriţa Aurie, la poalele munţilor: Suhard, Giumalău, Obcinele Bucovinei, Rodnei, Maramureşului, într-un peisaj natural de o mare frumuseţe şi nobleţe, cu pante line, dăltuite în stâncă parcă de o mână măiastră, aer răcăros şi pur, o mare de verde vara şi de alb iarna.

O adevărată monografie a comunei Ciocăneşti o găsim la Muzeul Naţional al Ouălor Încondeiate unde beneficiem de explicaţii complexe şi bine documentate din partea doamnei director Marilena Niculiţă. Astfel, aflăm că muzeul, ca şi cele trei Festivaluri: al Păstrăvului, al Ouălor Încondeiate, al Tradiţiilor şi al Obiceiurilor  de Iarnă, au fost înfiinţate din iniţiativa fostului primar Gheorghe Tomoiagă, în anul 2007.

Pe măsură ce înaintăm în sălile Muzeului avem impresia că ne afundăm într-o arhivă pe ale cărei file sunt scrise ocupaţiile de bază ale localităţii: ţesutul, torsul, fierăritul, butinăritul, plutăritul, încondeiatul ouălor sau sunt imprimate chipuri de oameni care au marcat istoria acestei aşezări. 

O sală găzduieşte o expoziţie de ouă încondeiate, cu vânzare,  din toată Bucovina, o alta, ouă premiate la Festivalul Naţional al Ouălor Încondeiate care se organizează de Lăsatul Secului înainte de Postul Sfintelor Paşti.

Ouăle tradiţionale autentice de Ciocăneşti sunt pe fond negru cu motive geometrice, în culori sobre: maro, negru, roşu închis sau vişiniu ce se regăsesc pe case, pe ouă şi pe costume.

La nivel naţional se cunosc stiluri autentice de încondeiere, iar la Ciocăneşti se foloseşte stilul încondeierii cu ceară de albină naturală, ouă care sunt trecute prin baia de culoare. Cu priceperea gospodinei care a încondeiat ea însăşi ouă, doamna muzeograf Marilena Niculiţă ne explică etapele încondeierii ouălor.

Acestea se golesc cu seringa şi se extrage conţinutul sau se fac două găuri la ambele capete şi se suflă, sunt spălate (degresate), uscate, se acoperă orificiul/orificiile cu un capac de ceară. 

Instrumentul cu care se încondeiază se numeşte chişiţă, un fel de toc din lemn în vârful căruia se află un tub foarte subţire de cupru cu care se scrie. Se face modelul pe fondul alb cu ceară de albină, se introduce în baie de culoare galbenă, pentru că se merge de la culori deschise la culori închise şi se scrie modelul cu ceară.

Se ţine 15 minute în culoare, 15 minute la uscat. În următoarea etapă se introduce oul în culoare roşie şi se continuă modelul pe fond ruşu. În final este introdus în culoarea neagră, este scos din culoare şi nu se mai face modelul pe negru, pentru că este culoarea de fond a oului. Este ţinut deasupra unei surse de căldură, de obicei, deasupra unei lumânări aprinse. 

Se topeşte ceara care s-a aplicat în toate etapele ca să rămână oul încondeiat. Ouăle care nu sunt duse la concurs sunt date cu un lac incolor de piatră sau lemn pentru rezistenţa culorilor şi strălucire. 

La concurs concurentele trebuie să aibă minim 12 ouă pentru adulţi şi minim 5 pentru copii. Fiecare încondeietoare are stilul propriu de încondeiere, dar trebuie respectate câteva simboluri: calea (cărarea) rătăcită, crucea pascală, linia verticală şi orizontală care semnifică viaţa, respectiv moartea, soarele sau steaua în opt colţuri, cârja ciobanului, spicul de grâu care înseamnă bogăţie, rombul, linia dublă şi alte motive geometrice.

În bazinul Dornelor predomină motivele florale, în zona Moldoviţa sau Rădăuţi motive geometrice, dar pe fonduri mai vii, colorate (roşu, verde, albastru, galben), motive zoomorfe şi ouăle din lemn cu mărgele.

Festivalul Ouălor are loc la Casa Florin Gheucă din Ciocăneşti. Macheta festivalului pentru prima ediţie a fost un ou uriaş de trei metri înălţime, cu portretul domnitorului Ştefan cel Mare pe o parte şi pe cealaltă jumătate cu motive geometrice ce se găsesc şi pe casele din localitate.

Pentru celelalte ediţii s-a făcut un ou din ciment şi ipsos, de un metru înălţime, încondeiat. Oul declarat câştigător la ediţia anterioară este reprodus la scară mare ediţia următoare.

La primele ediţii au participat aproximativ 50 de încondeietori, iar la ultimele ediţii au participat peste 350 de încondeietori, inclusiv copii, printre care şi un artist din Franţa care a obţinut locul I.

Şcoala din Ciocăneşti are o secţie de încondeiat ouă al cărei atelier se află în muzeu. Atât şcoala, cât şi muzeul au parteneriate cu diverse şcoli din ţară care vor să înveţe arta încondeierii ouălor.

Se pun la dispoziţie materiale, săli şi una-două încondeietoare din sat. În 3-5 zile elevii învaţă să încondeieze.

Timpul de lucru pentru un ou este între de 2-5 ore, iar pentru ouăle de struţ se lucrează între 5-7 zile. 

Expoziţia de ouă premiate care se află în muzeu poartă numele regretatului învăţător Novac Norbert Ioan care s-a ocupat în mod deosebit de înfiinţarea acestui muzeu şi a acestor festivaluri.

La ediţia din anul 2012 au avut în premieră cel mai mare coş de Paşti de 2,5 metri lungime şi 1,5 metri lăţime în care gospodinele din sat şi-au expus coşărcile cu mâncăruri pascale: pască, miel făcut din aluat de cozonac, babă (cozonac mic, umplut cu nucă sau cu mac), ouă roşii, ouă încondeiate, cârnaţi, muşchi afumat, o sticlă de vin.

Acest coş este sfinţit în noaptea de Înviere la Biserică şi se serveşte în ziua de Paşti, în toată Bucovina.

Toate coşurile au fost premiate, acordându-se locul I tuturor participantelor. Juriul a fost alcătuit din 15 specialişti proveniţi din mai multe judeţe din ţară. 

În timpul festivalului se desfăşoară parada ouălor încondeiate,  a cărei protagonistă este macheta festivalului, în căruţe trase de cai. 

La acest festival au mai avut loc şi Concursul Glasul Trâmbiţei, Cornului, Buciumului şi Tulnicului la care au participat concurenţi din toată ţara, cât şi Parada Costumului Popular Autentic.

Tot în muzeu se păstrează şi macheta Festivalului Păstrăvului, un păstrăv uriaş din nuiele, aşezat pe o plută, care în perioada festivalului a fost expus pe râul Bistriţa Aurie.

În muzeu se află şi o plută în miniatură și doamna muzeograf Marilena Niculiţă ne dă explicaţii şi despre plutărit.

În muzeu sunt amenajate spaţii dedicate şi celorlalte ocupaţii ale localnicilor, precum fierăritul, păstoritul şi butinăritul, torsul şi ţesutul.

Butinăritul este reprezentat prin obiecte de uz casnic şi gospodăresc precum: cofă, doniţă, budârlău (untar, vas din lemn în care se obţine untul), berghezeu (obiect de lemn cu palete la capăt pentru strânsul caşului), sculpturi în lemn, rame pentru icoane, tablouri, stative, brai (obiect cu care se bătea brânza frământată.)

Într-o cameră este amenajată o stână tradiţională care cuprinde toate obiectele de păstorit. Într-o altă sală se află o expoziţie de fierărie şi doamna muzeograf ne spune că numele localităţii Ciocăneşti vine de la fierari sau ciocănari, care erau renumiţi ca fiind armurierii domnitorilor Moldovei, în special ai lui Ştefan cel Mare. Chiar mulţi din locuitorii comunei au numele Ciocan.

Unele ateliere de fierărie din comună sunt vechi de peste 100 de ani.

Legenda spune că sabia lui Ştefan cel Mare ar fi fost făurită aici la unul din atelierele de fierărie şi ornamentată cu aur extras din râul Bistriţa Aurie, de unde îi vine şi numele. În trecut se exploata aurul prin metode arhaice, de exemplu, cernerea nisipului.

În 2009 un cercetător din Germania a luat probe de nisip de pe Bistriţa Aurie şi a constatat că mai există şi astăzi particule de aur vizibile cu ochiul liber. 

Într-o altă sală a muzeului este amenajată o cameră tradiţională în care se află: patul cu saltea din fân, laiţă (băncuţă), noptieră, ladă de zestre, costume populare, o colecţie de icoane vechi, portretul senatorului Nistor Giosan din perioada interbelică, portretul soţiei acestuia, portretul celei care a fost aleasă miss Bucovina în 1907 la Cernăuţi, Maria Tomoioagă şi al  surorii sale Anastasia Lupescu care a obţinut locul III, din 500 de concurente. Primelor cinci clasate austriecii le-au oferit o călătorie la Viena unde au avut posibilitatea de a se plimba cu caleaşca prin centrul oraşului.

În anul 2012 de Ziua Europei o delegaţie din Ciocăneşti a fost invitată la Viena şi a refăcut traseul din 1907. 

O sală găzduieşte un atelier de ţesătorie, unde câteva angajate ale muzeului au realizat o mică expoziţie de ţesături pentru muzeu şi fac şi demonstraţii de ţesut pentru turişti. Într-o altă sală se află o expoziţie de ţesături vechi de peste 100 de ani, dar şi noi realizate în acest atelier: portretul lui Ştefan cel Mare, oul cu motive geometrice, ţăranul şi ţărăncuţa dansând, ţărăncuţa torcând, multe covoare cu motive geometrice şi florale în culori naturale.

Vizitatorii pot admira şi o expoziţie cu fotografii de la toate festivalurile care au avut loc în Ciocăneşti, una de fotografie veche, cu oameni de seamă din comună: primari, cadre didactice, sculptori în lemn, plutaşi, cât şi fotografii cu marile evenimente din viaţa omului şi costume populare tradiţionale.

 

Elena TRIFAN/UZPR

 

Reprodus după cartea Elena Trifan, ”Sărbători, tradiții în România. Însmenări de reporter”, Editura UZP, 2020



Despre autor

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.