Îndurerată familie Dabija,
Îndoliați români basarabeni, din Țară și de pretutindeni,
Prieteni,
Trăim vremuri cumplite: astăzi îl petrecem în ultimul drum pe Nicolae Dabija, un Om al Cetății de la Est, cu numele adevărat de Basarabia românească. Durerea e mare, dar și mai mare este pericolul, care a fost gândit pentru a scoate din circuitul politic și social generația de aur, generația, care, în condițiile imperiului sovietic, ne-a adus Mișcarea de Renaștere și Eliberare Națională, generația care ne-a unit pe toți sub flamura încăpătoare și binevoitoare a Limbii Române, a Alfabetului și Tricolorului nostru. Forțele ostile procesului de renaștere națională din exterior, dar și din interior, timp de 3 decenii au subminat Mișcarea de Renaștere Națională și au semănat vrajbă și ură între frați, au dezbinat unitatea care ne adus marile victorii din ’89-’90-’91. Nicolae Dabija a fost, este și va rămâne un simbol al Limbii Române, al luptei pentru identitatea românească a Basarabiei.
Azi îl petrecem pe ultimul drum pe Nicolae Dabija, dar avem datoria sfântă ca adevărurile spuse totdeauna deschis de către Maestrul Dabija privind identitatea noastră românească și idealul nostru de reîntregire să devină parte integrantă din gândirea, din simțirea și activitatea fiecăruia dintre noi. Trăim timpuri cumplite, care ne obligă să fim la fel de uniți ca generația de aur din ’89-’90-’91. Dacă nu ne unim noi în de noi, cum vom fi capabili să înfăptuim marele nostru Ideal de reîntregire, promovat cu atâta perseverență de Maestrul Dabija?
Am suferit o pierdere enormă, dar sufletul, credința, lupta și idealurile lui Nicolae Dabija sunt cea mai puternică armă pentru noi. Tot ce a făcut Nicolae Dabija a însemnat dragoste, unitate și înțelegere între frați. Între poeziile-simbol, cu profunde note testamentare, se desprinde cea întitulată ȚARA MEA DE DINCOLO DE PRUT. E testamentul lui Nicolae Dabija pentru toți cei care își asumă destinul românesc al Basarabiei (voi da citire doar ultimei strofe):
𝑇̧𝑎𝑟𝑎 𝑚𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑑𝑖𝑛𝑐𝑜𝑙𝑜 𝑑𝑒 𝑃𝑟𝑢𝑡,
𝑀𝑖 𝑠-𝑎 𝑑𝑎𝑡 𝑝𝑜𝑟𝑢𝑛𝑐𝑎̆ 𝑠𝑎̆ 𝑡𝑒 𝑢𝑖𝑡.
…𝐷𝑎𝑟 𝑑𝑒-𝑜 𝑓𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑖 𝑡𝑒 𝑢𝑖𝑡, 𝑠𝑢𝑓𝑙𝑒𝑡 𝑎𝑙 𝑚𝑒𝑢,
𝑈𝑖𝑡𝑒-𝑚𝑎̆ 𝑝𝑟𝑒 𝑚𝑖𝑛𝑒 𝐷𝑢𝑚𝑛𝑒𝑧𝑒𝑢!
Să-i fie țărâna ușoară și amintirea binecuvântată și veșnică!
Iurie Renita